„Forţa militară a Rusiei se bazează pe două componente definite după 2022: crimele de război şi contemptul faţă de viaţa umană”

„Forţa militară a Rusiei se bazează pe două componente definite după 2022: crimele de război şi contemptul faţă de viaţa umană”
Vladimir Putin. FOTO: Mikhail Metzel / AP / Profimedia

„Masacrul din Duminica Floriilor reprezintă un semnal alarmant al unei continuităţi. Pentru regimul lui Vladimir Putin, teroarea este singura modalitate de a-şi desfăşura politica externă, iar crimele de război sunt o imagine teribilă a viziunii sale asupra relaţiilor internaţionale”, susţine profesorul de drept constituţional Ioan Stanomir.

Atacul din Duminica Floriilor depăşeşte cu mult un simplu act de barbarie; este o provocare fără echivoc. Departe de a se îndrepta spre o pace iluzorie, Rusia este dispusă să folosească violenţa şi intimidarea pentru a-şi atinge scopul real: compromiterea statalităţii şi viabilităţii Ucrainei.

Incidentul recent ilustrează modul în care Rusia percepe o pace acceptabilă. Conform perspectivei ruse, pacea semnifică implementarea unui protectorat de tip colonial care să răspundă nevoilor imperiale ale Moscovei. Dacă Ucraina va fi dezarmată, demoralizată şi izolată, nu va mai constitui un obstacol în calea expansiunii ruse.

Imbatabilă pe câmpul de luptă, forţa militară rusă se sprijină pe două componente esenţiale conturate în urma evenimentelor din 2022: crimele de război şi dispreţul pentru viaţa umană. Rusia nu pare să fie pregătită să renunţe la metoda pe care a folosit-o în cei trei ani de agresiune: discuţiile purtate despre pace sunt văzute ca simple tactici de amânare inspirate din strategia sovietică.

Pentru Statele Unite, provocarea provocată de Rusia este una care nu poate fi ignorată. Masacrul din Duminica Floriilor subliniază ipocrizia sângeroasă a regimului de la Kremlin. Acest act de violenţă este perceput ca un semnal de intimidare şi şantaj colectiv. Capacitatea nucleară a Rusiei conferă o agresivitate care pare imposibil de oprit.

„Rusia trebuie constrânsă să accepte o pace”

În acest context, apelul la raţiune şi la gândirea lucidă a lui Raymond Aron rămâne un principiu esenţial. Iluziile umanitariste şi pacifiste ar putea avea consecinţe fatale: trebuie evitată escaladarea care poate duce la un conflict nuclear, însă trebuie create condiţii pentru o pace care să nu implice o capitulare ruşinoasă.

Drumul către o asemenea pace este strâns legat de angajamentul ferm de a susţine Ucraina. Războiul nu se va încheia decât dacă Federaţia Rusă va accepta să participe la negocieri de pace, iar această acceptare va aparea doar dacă perspectiva continuării conflictului devine insuportabilă.

Decizia finală în acest caz revine administraţiei americane. Atingerea păcii necesită nu doar întărirea sancţiunilor, ci şi asigurarea unor resurse militare adecvate pentru Ucraina, care să descurajeze agresiunea într-un mod credibil. Statele Unite sunt singura putere capabilă să combine eficient aceste două strategii: presiunea economică şi asistenţa militară.

Pacea propusă de administraţia americană rămâne un vis imposibil cât timp Rusia continuă să adere la politica terorii de stat. Rusia trebuie constrânsă să accepte o pace. Negocierile care ar putea încheia, chiar temporar, conflictul sunt imposibile în climatul actual.

Restrângerea influenţei Rusiei este obiectivul unei politici prudente şi pragmatice, care nu poate fi realizată prin capitulare sau laşitate. O pace ce ar legitima un protectorat rus asupra Ucrainei ar însemna nu doar un eşec strategic, ci ar putea pregăti terenul pentru alte conflicte.

Deciziile din aceste luni şi ani vor influenţa viitorul. Masacrul din Duminica Floriilor reprezintă un semn al vremurilor dificile în care ne aflăm. Prăbuşirea Ucrainei ar putea aduce în apropierea naţiunilor noastre politica terorii de stat implementată de Rusia.

Acest articol a fost publicat inițial pe Contributors.

Recomandari
Show Cookie Preferences