Iarna persistă. Explicațiile pentru un februarie plin de zăpadă, după un ianuarie cald

După un ianuarie caracterizat prin temperaturi ce au depășit 20 de grade Celsius în România, februarie s-a dovedit a fi cea mai rece lună din ultimii 13 ani. Un expert în fenomene meteo extreme explică: „Iarna nu dispare într-o lume aflată în încălzire”.

De ce zăpada devine tot mai rară iarna

Cu câteva decenii în urmă, zăpada era o prezență obișnuită pe parcursul iernii în multe zone din România. În prezent, privind pe fereastră într-o zi de iarnă, e mai probabil să observăm cerul plumburiu și temperaturi pozitive decât ninsori abundente. Ce a dus la această schimbare?

Scăderea frecvenței zăpezii în timpul iernilor poate fi atribuită unei combinații între variabilitatea naturală și schimbările climatice. Procesul științific și fizic ce conduce la modificarea temperaturilor și precipitațiilor este explicat de fizicianul Bogdan Antonescu.

Fluctuațiile meteorologice, deși naturale, pot determina iernile să fie uneori mai dure sau mai blânde, fără ca asta să conteste tendințele generale de încălzire pe termen lung. Totuși, cercetările științifice sugerează că activitățile umane au un impact tot mai pronunțat asupra iernilor.

Una dintre consecințele creșterii temperaturii globale medii este scurtarea sezonului rece și diminuarea duratei episoadelor de ninsoare.

Umiditatea atmosferică influențează semnificativ iernile

Este de înțeles că ne întrebăm cum, după un ianuarie cu temperaturi record, ajungem în februarie să ne confruntăm cu zăpadă abundentă.

Într-o lume aflată în proces de încălzire, iarna continuă să existe. Dinamica atmosferei joacă un rol crucial; dacă masele de aer polar sunt aduse spre sud, atunci în Europa de Est pot apărea episoade de frig și ninsoare, chiar dacă restul continentului beneficiază de temperaturi mai ridicate.

În același timp, o atmosferă mai caldă este capabilă să rețină mai multă umiditate. Această umiditate contribuie la precipitații sub formă de ploaie sau ninsoare, în funcție de temperaturile ambientale.

Pe măsură ce temperatura oceanică crește, cantitatea de umiditate și energie crește, amplificând severitatea fenomenelor meteorologice, inclusiv ninsoarea.

Privind situația în ansamblu, iernile devin mai calde și mai scurte, iar zonele care trăiesc frig extrem devin tot mai rare. Totuși, un aer mai cald poate provoca furtuni de ninsoare mai intense acolo unde condițiile friguroase persistă.

Ce măsuri pot prelungi sezonul de schi

O iarnă mai caldă se traduce printr-o cantitate de zăpadă redusă în zonele de altitudine joasă și un sezon de schi mai scurt.

Între 1991 și 2000, cele mai mari straturi de zăpadă au fost înregistrate în Bușteni (aproximativ 0,7 m în februarie) și Sinaia (aproximativ 0,6 m în februarie), iar grosimea medie anuală a zăpezii a scăzut în majoritatea localităților, cu excepția Bâlea Lac, unde acest proces este mai puțin accentuat datorită altitudinii.

O soluție ar putea fi utilizarea instalațiilor de zăpadă artificială, care ar permite pârtiilor să rămână practicabile chiar și când ninsorile naturale sunt insuficiente. Totuși, eficiența acestei tehnologii depinde de un management corespunzător al pârtiilor.

Bătătorirea zăpezii – un proces ce permite nivelarea și compactarea zăpezii – poate contribui la prelungirea duratei de utilizare a zăpezii. De asemenea, arborii și vegetația din apropierea pârtiilor ajută la protejarea zăpezii de vânturile puternice și de soarele direct, menținând condițiile de schi favorabile pentru o perioadă mai lungă.