Impozitarea în sectorul energetic: Neclaritățile legislative provoacă dispute
Implementarea contribuției la Fondul de tranziție energetică și a impozitului suplimentar pentru companiile din domeniul petrolului și gazelor naturale se confruntă în continuare cu probleme și ambiguități ce pot conduce la noi conflicte între contribuabili și autorități. Controalele pentru aceste obligații fiscale vor continua și în anul 2024, în aşteptarea rezultatelor litigiilor deschise.
Subiectul a fost discutat în cadrul unei noi ediții a PwC Tax Talks, la care au participat Dan Dascălu, Partener și Coordonator al Practicii de Litigii Fiscale din D&B David și Baias, Cristina Fuioagă, Director PwC România, și Ana Maria Vasile, Avocat Senior, D&B David și Baias.
Printre declarațiile făcute în acest episod se numără:
Unele modificări semnificative au fost implementate în ceea ce privește contribuția la fondul de tranziție energetică prin OUG 34/2004, cum ar fi: scăderea prețului de referință de la 450 lei/MWh la 400 lei/MWh; majorarea cheltuielilor cu dezechilibrele de la 5% la 10% din valoarea energiei electrice livrate fizic din producția proprie pentru producătorii de energie eoliană și solară; prelungirea termenului până la care se aplică metodologia de calcul de la 31 august 2023 la 31 martie 2025; creșterea marjei adăugate la prețul mediu lunar de achiziție a energiei electrice și gazelor naturale de la 2% la 10%; și ajustarea definiției prețului mediu de achiziție prin luarea în considerare a întregului volum achiziționat de furnizori care nu își alocă specific contractele.
Au avut loc numeroase controale, în special din partea Direcției Generale Antifraudă Fiscală (DGAF), care au vizat atât producătorii, cât și traderii și furnizorii, acoperind astfel întreaga gamă de actori din sectorul energetic. Complexitatea provine din noutatea legislației și din modificările frecvente, dar și din reglementările stricte și lipsa de coerență între autoritățile implicate. De multe ori, abordările autorităților fiscale au fost caracterizate printr-o interpretare străinică și simplistă a terminologiei legale, fără o analiză detaliată adaptată la specificul fiecărui contribuabil.
Printre principalele probleme se numără: retroactivitatea, data de aplicare a legii, metodele de calcul ale formulei – inclusiv dezechilibrele și cheltuielile financiare în baza de calcul, precum și modificările făcute de Legea 357 în cazul producătorilor, existând neclarități în ceea ce privește stabilirea prețului mediu de achiziție/vânzare pentru furnizori.
În ceea ce privește impozitul suplimentar, există o definiție a pragului, dar fără o corelare cu termenii financiari sau contabili. Întrebarea relevantă este cum definim toate veniturile asociate acestei activități, întrucât există discuții privind anumite categorii de venituri, precum provizioanele sau alte surse care au legătură cu activitatea de furnizare sau distribuție, dar care nu derivă direct din livrarea de energie sau gaze naturale.
Aflați mai multe informații pe blogul PwC România.
