INTERVIU: un chirurg român reîntors din Franța explică ce se ascunde în spatele celui mai amplu scandal din sănătate din ultimii 35 de ani, miza fiind uriașă și ajungând la aproximativ 10 miliarde de euro

Se jonglează cu sume uriașe și cu responsabilități pe măsură. Chirurgul ortoped Marius Uscatu sintetizează scandalul legat de reformarea modului de numire a șefilor de secție din spitale. După câțiva ani petrecuți în Franța, el s-a întors în România și a ales să lucreze exclusiv în sectorul privat. În această discuție explică implicațiile propunerii ministrului Alexandru Rogobete, inițiativă care a stârnit controverse în rândul PSD și a fost criticată de foști miniștri Rafila și Bodog.

• Marius Uscatu a terminat medicina în 1997 și este chirurg ortoped cu supraspecializare în chirurgia antepiciorului. A plecat în Franța la 38 de ani, unde a profesat trei ani într-un spital din Strasbourg, iar în 2007 s-a întors în România și a lucrat apoi exclusiv în mediul privat. Își explică alegerea prin lipsa perspectivelor reale de a intra într-o clinică din București sau într-un spital universitar din alt oraș, dorind să fie independent. El susține că din frică mulți medici nu vorbesc despre problemele sistemului și lansează acuzații la adresa Universităților de Medicină și Farmacie.

În România, în prezent șefii de secție pot fi numiți doar dacă sunt propuși sau trec de veto-ul facultăților de Medicină. O descriere a procedurii spune că o hârtie venită de la UMF poate confirma numirea în funcție.

În provincie, în spitalele care nu sunt clinici universitare, numirea șefilor de secție vine de la manager, persoană preluată politic de către primar sau prefect.

Guvernul actual modifică regula și impune concursuri similare celor pentru managerii de spital, ceea ce a stârnit nemulțumire în zona Universităților de Medicină și Farmacie.

În dialogul cu noi, Marius Uscatu vorbește despre o putere discreționară a șefilor de secție din spitalele publice: aceștia decid cine se angajează, cine pleacă, ce medicamente se folosesc, de la ce producător, cine merge la congrese, cine primește bursă sau doctorat. Nu există un control clar asupra acestor decizii, iar mizele par extrem de mari: bani.

La concurs, există riscul să vină cineva mai bine pregătit decât ei

Întrebările despre organizarea concursurilor se referă la includerea sau excluderea medicilor din UMF. Potrivit lui Uscatu, în cliniciile universitare există două categorii de medici: cei din UMF și cei care nu fac parte din UMF. Statistic, unii au ajuns acolo prin căi ocolite, în afara Rezidențiatului.

De ce ar fi împotriva ideii de a organiza concursuri? Pentru că la comisie vor fi în continuare oameni apropiați, iar posibilitatea influențelor este mare. Există exemple de medici care au ajuns mari specialiști prin trasee netransparente precum pregătitoare sau ca asistenți universitari, cercetare sau doctorat. Rezidențiatul rămâne, după cum spune el, examenul cel mai corect în domeniu.

Ei formează o castă; intrarea în UMF nu este simplă și este influențată de conexiuni. Dintotdeauna a fost așa.

O lucrare venită de la UMF facilitează numirile în funcțiile de secție, iar în provinciile unde spitalele nu sunt clinici universitare, decizia rămâne la manager, ales politic de primar sau prefect.

Șeful de secție hotărăște cine se angajează, cine pleacă

Câtă putere are un șef de secție? El posedă o autoritate discretă: decide cine se angajează, cine pleacă, cine primește asigurări legate de personal, ce medicamente se folosesc, cine participă la congrese și cine primește burse sau doctorat. De multe ori nu există o cenzură clară asupra achizițiilor medicale.

Privind managerii spitalelor universitare din București, mulți dintre ei par să provină din cercul lor. Miza este mare, estimată la aproximativ 10 miliarde de euro. Șefii de secție decid nu doar angajările, ci și produsele care se utilizează, aleg furnizorii, precum și cine merge la conferințe internaționale sau primește finanțare pentru studii.

Acești conducători decid totul în secție și pot determina includerea sau excluderea anumitor produse. Totul se poate face fără o supraveghere eficientă, iar miza rămâne în continuare foarte mare.

Pot să stabilească prețuri de achiziție și să aleagă furnizorul, iar lipsa unui mecanism de control face ca deciziile să aibă un impact uriaș.

Medicii tac nimeni nu are curajul să vorbească

De ce tac medicii despre aceste lucruri? Din frică, pentru că pot pierde locul de muncă. Tăcerea a devenit o regulă nescrisă în acest sistem.

Șeful de secție decide dacă poți opera în ziua respectivă. Îți poate spune dimineața că te vei ocupa de un caz, iar în situații de urgență răspunsul poate fi negativ.

La Colectiv noaptea incendiului, la Spitalul de Urgență Floreasca una dintre secțiile de arși a rămas închisă iar ceilalți nu au avut voce să intervină. La fel s-a întâmplat în secția lui Sorin Oprescu de la Spitalul Universitar.

În general, în multe secții, șeful de secție are o sală de operații separată pe care nu o împărțește cu alții.

Așadar, mizele sunt foarte mari. Bani bani bani.

Decizia de a trimite un medic la un congres depinde de afinități; dacă este loial, e trimis, dacă nu, nu se întâmplă. Așa se operează în majoritatea secțiilor.

Nu vorbesc nici măcar cei din sistemul privat despre aceste lucruri, pentru că tendința este să migreze spre sistemul public iar temerile rămân la fel.

La stat se câștigă mai bine decât la privat

De ce părăsesc mulți sectorul privat pentru cel public? Pentru că salariile în sectorul public sunt semnificativ mai mari, iar oprirea gărzii poate duce la venituri substanțiale. Oamenii se tem să iasă din această schemă a tăcerii.

Am întâlnit mulți colegi care au migrat din privat în public. La stat exigențele sunt mai reduse iar răspunderea este mai mică.

Mulți se întreabă de ce să rămână într-un spital privat cu un salariu modest; migrația este o realitate și pentru asistente medicale.

Mi-am început cariera în spitalul de stat în anii 2000, în timpul rezidențiatului; de atunci nu s-au schimbat semnificativ lucrurile.

Acesta este, în prezent, cel mai mare scandal politic din sănătate din ultimele 35 de ani.

Unii oameni susțin că nu a existat un scandal la acea magnitudine în sistemul nostru; alții remarcă că este vorba despre cea mai mare confruntare politică pe tema sănătății din deceniile recente.

Un coleg a descris episodul ca fiind cel mai grav scandal medical în ultimele decenii pe fondul luptei pentru mize uriașe, iar tensiunile din PSD au amplificat tensiunea.

În anii 2000 a existat un episod similar când Adrian Năstase era premier, iar apoi s-a încercat introducerea unui proiect de lege despre echivalările între rezidenți și alți specialiști.

Concret, proiectul ar fi introdus echivalări rapide între calificările de preparator, asistent, doctorand și rezident, ceea ce ar fi permis trecerea mai rapidă către standarde de specializare. Un exemplu menționat a fost Cătălin Cîrstoiu.

În final, proiectul a fost abandonat iar sistemul a rămas cu actuala formă de echivalare rezident-preparator, permițând unor medici să avanseze într-un timp mai scurt.

Apare o portiță să intre și alții în sistem

Întrebarea este dacă noile concursuri propuse de ministrul Sănătății vor rezolva problemele sau dacă vor rămâne ușor de manevrat.

Trebuie să existe oameni independenți, din afara secției și din afara sistemului.

Altfel vor exista în continuare concursuri aranjate, cu o breșă prin care pot intra și alți actori în mecanism.

Ați lucrat câțiva ani în Franța, în sectorul public acolo secțiile sunt numite în mod transparent? Întrebarea este delicată pentru că și acolo există nepotism și aranjamente politice iar uneori angajările se fac pe baza relațiilor personale.

Totuși nivelul general este mult mai ridicat la toți medicii iar diferența între merit și relații nepotrivite nu este la fel de evidentă.

Din păcate medicina rămâne o lume închisă păcătoasă și bazată pe caste pentru că se câștigă foarte mult peste tot în lume Este un adevăr statement