Lecția dură pe care Donald Trump o învață

Statele Unite dispun de numeroase avantaje comerciale; însă, aplicarea acestora nu este întotdeauna simplă, conform analizei.

Părinții Fondatori erau conștienți că americanii aveau, indiferent de circumstanțe, o dorință profundă pentru comerțul internațional. John Adams observă că „sunt la fel de acvatici ca țestoasele sau păsările marine”, subliniind că dragostea pentru comerț și beneficiile sale constituie o parte esențială a naturii americane.

În 1785, el anticipa că americanii vor fi nevoiți să-și construiască legături cu Europa, Asia și Africa, subliniind că „cu cât ne vom forma mai curând aceste legături printr-un sistem judicios, cu atât ne va fi mai bine”.

Thomas Jefferson, în contrast, ar fi preferat să încheie comerțul cu restul lumii, bazându-se pe principiile unui „fermier independent”, dar recunoaște că acest lucru era nerealizabil. „Poporul nostru are cu siguranță o înclinație pentru navigație și comerț”, afirmă el, subliniind că conducătorii trebuie să ajusteze politicile în funcție de această realitate. Chiar și Andrew Jackson, cunoscut pentru stilul său controversat, a semnat mai multe tratate comerciale decât predecesorii săi.

Tendința americanilor de a opta pentru comerț face dificilă utilizarea economiei ca instrument de presiune împotriva altor țări. Când Jefferson a încercat să impună un embargou comercial asupra Regatului Unit în 1807 ca reacție la acțiunile marinei britanice, rezultatul a fost o reacție adversă din partea statelor din New England care depindeau de comerțul cu britanicii, ceea ce ilustrează că americanii pot fi mai ușor convinși să intre în război decât să suporte restricții comerciale.

Donald Trump descoperă în mod semnificativ cât de vulnerabilă este America în fața războaielor comerciale. Deși Statele Unite dispun teoretic de avantajul pieței sale, care este cea mai dorită din lume, restricțiile impuse ar trebui să afecteze mai mult alte state.

În SUA, raportul comerțului exterior la PIB este de aproximativ 25%, comparativ cu o medie de peste 60% în alte țări. În Germania, acest procentaj ajunge la 90%. Aceasta sugerează o vulnerabilitate care ar putea oferi Statelor Unite instrumente de influență, însă, de-a lungul timpului, americanii au arătat o toleranță scăzută la impactul economic al conflictelor comerciale. Jefferson a subestimat răbdarea propriei populații, care a cedat mai repede, în condițiile unei presiuni comerciale.

Una dintre problemele întâmpinate, sau cel puțin un aspect constant, este democrația și politica electorală dintr-un sistem federal, unde interesele locale au un impact semnificativ asupra deciziilor naționale. O dispută comercială poate afecta un sector specific, dar dacă acesta coincide cu un segment electoral important, întreaga țară se află în dezavantaj în fața unui competitor mai slab.

Un exemplu relevant este implicarea Statelor Unite în Primul Război Mondial, când președintele Woodrow Wilson încerca să evite conflictele cu blocajele britanice și atacurile submarinelor germane, dorind să păstreze neutralitatea.

La acea vreme, dependența de comerțul extern era mult mai mică: doar 11% din PIB. Cu toate acestea, Wilson a realizat că problemele economice ale anumitor sectoare puteau destabiliza politic stabilitatea. De exemplu, amenințările Londrei de a bloca transporturile de bumbac au stârnit protestele unui segment electoral democrat din sud, care era crucial pentru susținerea sa.

William Gibbs McAdoo, secretarul Trezoreriei lui Wilson, mărturisește că a petrecut mult timp îngrijorându-se pentru bumbac și pentru cerealele din Midwest, care erau vândute preponderent europenilor înainte de război. Aceste sectoare, având un impact electoral considerabil, influențau puternic deciziile naționale.

Trump pare să creadă, similar lui Jefferson, că lumea depinde de America mai mult decât America depinde de lume, și poate că are dreptate, cel puțin în teorie.

Problema este că interesele electorale specifice îi influențează deciziile mai mult decât dorința de a purta un război comercial coerent. În timpul primului său mandat, daunele aduse agricultorilor din cauza tarifelor au fost atât de semnificative încât a fost nevoit să aloce o mare parte din veniturile obținute din taxe pentru a-i compensa.

Evitările și ajustările sale recente în privința tarifelor sunt rezultatul dorinței de a nu deranja alegătorii republicani din statele intermediare, care sunt puternic influențate de comerțul cu Canada și de industria automobilelor, afectată de taxele pe materiale. Nici nu este o coincidență că primele măsuri de retalie din partea Europei au vizat produse precum motocicletele Harley-Davidson și whiskyul american.

Alte țări pare că înțeleg mai bine istoria și știu exact ce sectoare comerciale trebuie atacate pentru a influența alegătorii lui Trump, obținând astfel un impact disproporționat în raport cu valoarea acelor industrii. Statele Unite sunt profund divizate politic, iar segmente electorale mici pot avea un efect considerabil.

În fine, susținătorii lui Trump ar trebui să fie dispuși la anumite suferințe economice pentru a susține mișcarea sa, așa cum a subliniat senatorul Tommy Tuberville din Alabama: „Odată cu taxele vamale va veni o formă de suferință”, iar „fără suferință nu există câștig”. Totuși, chestiunea este că chiar și alegătorii săi au demonstrat o toleranță limitată la durerea economică.

Articol de Robert Kagan.