„Lumea adoră să se uite la capitaliști bogați și nefericiți”. Opinia unei voci avizate despre serialul „The White Lotus”

Episodul final al sezonului trei din serie „The White Lotus” a fost difuzat ieri pe platforma MAX. Acest sezon reprezintă încheierea unei perioade de patru ani de la lansarea show-ului. Am avut ocazia să o intervievez pe Iulia Blaga, una dintre cei mai renumiți critici de film din România, pentru a aduce în atenția cititorilor o analiză a serialului.

• Iulia Blaga a subliniat, pentru public, că ideea de a critica capitalismul nu este una nouă, însă „The White Lotus” a fost printre primele seriale care s-au axat pe această temă.

„Primele două sezoane au fost excelente, în timp ce al treilea mi s-a părut mai puțin impresionant – în mare parte din cauza absenței lui Jennifer Coolidge, al cărei personaj a murit în sezonul 2. Cu toate acestea, critica pe care cinematografia o oferă societății capitaliste prin prisma unei satire/thriller rămâne interesantă. Este un gen apreciat de spectatori (similar cu abordările lui Ruben Östlund), iar oamenii sunt atrași de poveștile capitaliștilor bogați și nefericiți, nu doar pentru a se distra de pe urma necazurilor lor, dar probabil și pentru a obține o viziune – poate chiar corectă din perspectiva lor – asupra unei lumi inaccesibile decât prin intermediul revistelor glossy”, afirmă criticul de film Iulia Blaga.

„Un acvariu” de personaje

Criticul mai menționează că interpretarea lui Jennifer Coolidge a fost esențială pentru succesul seriei.

„Critica socială a capitalismului este un fenomen existent de mult în cinematografie. Deși nu vizionez multe seriale, mi s-a părut că «The White Lotus» este printre primele care abordează acest subiect. Scenariul este foarte bine redactat, având o intrigă care dezvăluie criminalul abia la final, totul desfășurându-se într-un cadru exotic, un fel de acvariu în care unele personaje sunt bogați, iar altele sunt angajați ai hotelului, plătiți să servească. Pe parcursul acțiunii, tensiunea crește, iar controlul instinctelor dispare; nu știi până în ultimul episod cine este criminalul – indicii sunt sugerate chiar din generic, anticipând un eventual fir al sângelui. Sezonul doi a urmat același model”, explică Iulia Blaga.

„Jennifer Coolidge, care avea un rol principal, a fost fabuloasă – tragică dar și comică simultan. Este păcat că a părăsit serialul. Sezonul trei se inspiră din amintirea ei, deoarece soțul ei din sezonul doi apare, iar o angajată îl recunoaște și suspectează că a ucis-o pe soția lui, așadar se anticipează că ea ar putea fi următoarea victimă. În plus, există mai multe subintrigi și posibile piste, prin urmare suspansul se concentrează pe a descoperi cine pe cine ucide – iar asta nu devine evident decât în ultimul episod”, detaliază criticul de film.

„Toate personajele au o problemă care crește pe măsură ce interacționează unele cu altele”

Iulia Blaga consideră că în sezonul trei, echipa de producție a păstrat energia de suspans din sezoanele anterioare.

„A fost plăcut să observ că, menținând suspansul, nu știi până la final care personaj este bun și care rău. Un personaj captivant, interpretat de Walter Goggins, călătorește în Thailanda sub pretextul unei vacanțe cu iubita sa, dar, în realitate, plănuiește să se răzbune pe cel care i-a omorât tatăl. Pe parcursul episoadelor, el trece printr-o formă de renaștere care îi oferă șansa de a renunța la răzbunare și a-și vindeca rănile. Fiecare personaj poartă o problemă care escaladează pe măsură ce interacționează între ele”, afirmă criticul.

„Fiindcă acțiunea se desfășoară în Thailanda, referințele la budism nu pot fi ignorate, chiar și când mama nevrotică interpretată de Parker Posey caută toate motivele pentru a-și convinge fiica să nu rămână un an la templul budist din apropiere. În caz că nu găsește soluții, ea speră că „Dumnezeu o va salva poate de budiștii ăștia””, concluzionează Iulia Blaga.