O descoperire arheologică importantă de către cercetătorii din Germania privind evoluția umană și colonizarea Europei
O descoperire recentă efectuată într-un sit arheologic din estul Germaniei, Ranis, oferă noi perspective asupra apariției speciei Homo sapiens pe continentul European. Alte descoperiri anterioare din peșterile Bacho Kiro din Bulgaria și Zlaty Kun din Cehia arătaseră că Homo sapiens ajunsese în Europa acum 45.000 de ani.
Această migrație a avut loc prin Balcani, trecând prin Orientul Mijlociu către centrul Europei, însă se considera că aceste mișcări erau sporadice și nu foarte eficiente. Noua descoperire din Germania contestă acest punct de vedere, sugerând că Homo sapiens a pătruns în nordul Europei mult mai devreme decât se credea, contribuind la elucidarea unui enigma legată de creatorii culturilor materiale din acea perioadă.
Ranis este un sit arheologic de renume, unde cercetările au început acum aproape 100 de ani. Acest loc este asociat cu cultura ranisiană, care este parte dintr-un grup mai mare de culturi de tranziție ce leagă paleoliticul mijlociu de cel superior, incluzând elemente din ambele etape. Aceste culturi, cunoscute sub denumiri precum Châtelperronian, Bohunician și altele, pot fi găsite în întreaga Europă, datând între 40.000 și 45.000 de ani.
Lipsa unor fosile umane în acest context face atribuirile la anumite specii umane dificile, iar conexiunile cu evoluția umană rămân problematice. În anii '70 și '80, au fost descoperite resturi neanderthale cu întreținerile châtelperroniene, provocând inițial o „revoluție” în gândirea legată de specia H. sapiens, dar recent aceste resturi au fost reanalizate.
Între 2016 și 2020, cercetătorii de la Ranis au descoperit resturi umane fragmentate, iar analizele genetice au confirmat că acestea aparțin speciei Homo sapiens. Constatările, publicate în patru studii în revista Nature, sunt esențiale.
Aceste studii demonstrează că Homo sapiens a fost responsabil pentru cel puțin o cultură de tranziție, nu Homo neanderthalensis. Vârsta acestor fosile, de aproximativ 45.000 de ani, sugerează că strămoșii noștri au pătruns într-o zonă a Europei mult mai devreme decât se anticipa, evidențiindu-se adaptări la un mediu mai rece.
Surprizele nu se limitează aici, deoarece analiza genetică a fragmentelor umane, inclusiv a celor găsite din anii '30, arată că 12 din cele 13 fragmente împărtășesc aceeași linie mitocondrială. Aceasta sugerează o legătură maternă între indivizi, iar ADN-ul mitocondrial își are asemănarea cu cel al unui craniu descoperit în Zlaty Kun, Cehia.
Analizele faunistice din situl de la Ranis sugerează că aceste grupuri umane trăiau într-un mediu glaciar, evidențiind abilitățile lor de vânătoare, având dovezi de vânătoare pentru reni, rinoceri lanoși și urși de peșteră. Aceasta indică faptul că erau un grup mic, dar foarte activ.
Aceste concluzii sunt susținute de densitatea scăzută a resturilor animale și a instrumentelor litice, ceea ce sugerează așezări temporare. Un articol menționează că Homo sapiens ar putea fi prezent în Ranis până la 47.500 de ani, pe baza artefactelor descoperite.
Despre acești primii oameni ai speciei noastre care s-au îndreptat spre Europa în ultima eră glacială se știe foarte puțin. Cel mai probabil, aceștia au migrat din Orientul Mijlociu, prin Anatolia și Balcani, dar au existat și rute prin estul Mării Negre. Este important de menționat că nu au lăsat urme genetice în populațiile moderne.
Prin urmare, acești indivizi au dispărut acum aproximativ 40.000 de ani, concomitent cu neanderthaleții din cauza unui climatic sever. Locul lor a fost luat ulterior de noi grupuri de Homo sapiens, care au avut un avantaj demografic față de neanderthali.
Pentru cele mai recente informații și noutăți din domeniul științei, urmăriți pagina noastră de Facebook!
Sursa foto: profimediaimages.ro
