Principiul respectului pentru autonomie

Principiul respectului pentru alegerile autonome este profund înrădăcinat în moralitatea colectivă, însă există variații în ceea ce privește natura, domeniul de aplicare și forța acestuia.

Termenul autonomie provine din cuvintele grecești autos (sine) și nomos (regulă, guvernare sau drept), folosit inițial pentru auto-guvernarea orașelor-state independente. Acest concept a fost extins la nivel individual, dar interpretarea sa exactă rămâne subiect de dispută. Autonomia personală include, în esență, auto-guvernarea fără intervenții externe și controlul altora, precum și evitarea limitărilor cauzate de conștiința greșită care ar putea conduce la decizii necorespunzătoare. O persoană autonomă acționează liber, conform unui plan ales, similar modului în care un guvern își administrează teritoriile. În contrast, individul cu autonomie restricționată este influențat de alți factori, ori din interior, prin incapacitate mentală, ori din exterior, prin măsuri coercitive.

Toate teoriile despre autonomie identifică două condiții fundamentale: libertatea – în sensul independenței de influențe externe – și voința – capacitatea de a acționa conștient.

Recunoașterea voinței autonome înseamnă acceptarea dreptului celorlalți de a avea opinii și de a face alegeri bazate pe valorile și convingerile proprii. Aceasta implică nu doar neinterferența în viața personală a altora, ci și sprijinul pentru dezvoltarea capacității de a decide autonom, prin eliminarea fricilor care pot submina această acțiune. Nerespectarea autonomiei se manifestă prin atitudini și comportamente care ignoră sau subminează dreptul oamenilor de a acționa liber.

Interpretări contemporane ale respectului pentru autonomie sunt influențate de gândirea filozofilor Immanuel Kant și John Stuart Mill. Kant a afirmat că respectul pentru autonomie derivă din recunoașterea valorii intrinseci a fiecărei persoane, fiecare având abilitatea de a-și modela propriul destin. Încălcarea acestei autonomii reprezintă tratarea individului ca un simplu instrument în scopul altora. Mill a argumentat că societatea ar trebui să permită dezvoltarea convingerilor individuale, pe când corectarea opiniilor false ar putea fi uneori o obligație. Astfel, poziția lui Mill sprijină atât libertatea de acțiune, cât și facilitarea exprimării autonomiei, în timp ce Kant subliniază imperativul moral de a trata persoanele cu respect.

Principiul autonomiei, așa cum este interpretat în Europa și Statele Unite, este considerat de majoritatea teoreticienilor ca fiind valid și univers, indiferent de contextul cultural. Cu toate acestea, și opiniile contrare pot fi aduse în discuție.

Acest principiu poate fi văzut ca înglobând atât obligații negative (prevenirea constrângerilor asupra acțiunilor autonome), cât și obligații pozitive (offering supportive treatment that ensures autonomous decision-making). De exemplu, profesioniștii din sănătate au datoria de a furniza informații clare pentru a sprijini luarea unor decizii informate. Tentatia profesională este adesea de a menține pacienții în stări de dependență, în loc să promoveze autonomia. Însă, respectul față de autonomia pacienților implică sprijinul din partea profesioniștilor pentru a le ajuta să depășească sentimentele de dependență.

Aspectele negative și pozitive ale respectului pentru autonomie stau la baza unor reguli morale specifice, iar alte principii precum bunăstarea și non-vătămarea pot fi justificate prin aceste reguli.

Articol redactat de Veronica Dobozi, partener la STOICA & ASOCIAȚII.

[1] Tom L. Beauchamp, James F. Childress, Principles of biomedical ethics, Oxford University Press, 2009, p. 99.

[2] T. Beauchamp, J. Childress, op. cit., p. 100.

[3] Jacob Dahl Rendtorff, Basic ethics principles in European bioethics and biolaw: Autonomy, dignity, integrity and vulnerability – Towards a foundation of bioethics and biolaw, Medicine, Health Care and Philosophy, octombrie 2002, vol. 5, nr. 3, pp. 335-244.

[4] Valentin Mureșan, Principiismul, disponibil la adresa http://www.ub-filosofie.ro/~muresan/licenta_etica_aplicata/2_principiismul.pdf, captură din 04.12.2018.

[5] John Stuart Mill, Utilitarismul, disponibil la adresa http://socio-umane.lispanciu.com/wp-content/pdf/pdf%20opere%20filosofice/J.S.%20Mill-Utilitarismul.pdf, captură din 12.12.2018.

[6] V. Mureșan, op. cit., p. 8.

[7] Ruiping Fan, Self-Determination vs. Family-Determination: Two Incommensurable Principles of Autonomy, Bioethics, vol. 11, nr. 3-4, disponibil la https://doi.org/10.1111/1467-8519.00070

[8] T. Beauchamp, J. Childress, op. cit., p. 104.