Raport Științific: NASA explorează soluții accesibile pentru una dintre cele mai dificile misiuni ale sale ● Elveția devine a 37-a națiune care adera la Acordurile Artemis ● Cum supraviețuiesc tardigradele în condiții de radiații extreme?

NASA explorează soluții accesibile pentru una dintre cele mai dificile misiuni ale sale ● Elveția devine a 37-a națiune care adera la Acordurile Artemis ● Cum supraviețuiesc tardigradele în condiții de radiații extreme?

NASA caută soluții mai ieftine pentru o dintre misiunile sale complexe

Misiunea Mars Sample Return, care vizează aducerea de mostre de sol și roci de pe Marte, reprezintă una dintre cele mai ambițioase întreprinderi ale agenției spațiale americane. Aceasta ar fi o realizare istorică, fără precedent, pe care NASA spera să o finalizeze în debutul următorului deceniu.

Cu toate acestea, din cauza reducerilor bugetare preconizate pentru 2025, specialiștii NASA sunt în situația de a căuta alternative mai accesibile. Se conturează un pericol real ca agenția să fie nevoită să regândească întreaga strategie de a aduce pe Terra mostrele colectate de roverul Perseverance din 2021, la o distanță de peste 200 de milioane de kilometri, în termenul stabilit inițial.

Agenții NASA, în colaborare cu ESA (Agenția Spațială Europeană), estimaseră un buget de 5-7 miliarde de dolari. Această sumă era destinată lansării unei sonde pe Marte pentru a colecta mostre, apoi decolării acesteia în orbita marțiană, unde o altă navă ar fi preluat încărcătura și ar fi adus-o pe Terra în cadrul unui plan inițial care să se finalizeze până la începutul anilor '30.

Estimările bugetare s-au dovedit a fi eronate, iar costurile estimate ajung acum la aproximativ 11 miliarde de dolari, cu livrarea mostrelor planificată pentru anul 2040. Un astfel de buget este considerat nerealist în ziua de azi, la fel cum și termenul de livrare din 2040 este privit ca fiind excesiv de îndepărtat, a declarat Bill Nelson, administratorul NASA, într-o conferință de presă recentă.

Acceptarea unor costuri atât de ridicate ar implica renunțarea la alte misiuni sau reduceri semnificative ale bugetelor acestora, printre care explorarea satelitului Titan, două misiuni pe Venus și o observare a asteroizilor din apropierea Pământului.

NASA nu intenționează să renunțe la niciunul dintre aceste planuri, motiv pentru care a cerut sprijinul colaboratorilor săi și companiilor private din domeniul spațial, pentru a propune opțiuni mai accesibile care să permită recuperarea mostrelor în termenul stabilit.

Însă, pentru NASA, acest demers se dovedește a fi o provocare majoră. China și Rusia au comunicat deja că misiunea Tianwen-3, care are ca obiectiv aducerea de mostre de pe Marte, va fi lansată în jurul anului 2030, inițial anunțând o dată de lansare pentru 2028, cu livrarea mostrelor pe Terra programată pentru 2031.

Elveția se alătură Acordurilor Artemis

Recent, Elveția s-a alăturat SUA și aliaților săi, devenind cea mai nouă națiune semnatară a Acordurilor Artemis. Ministra Economiei, Educației și Cercetării din Elveția, Guy Parmelin, a semnat acordul de aderare la normele de cooperare spațială la sediul NASA din Washington.

Acordurile Artemis, create în 2020, sunt o adaptare a Tratatului ONU din 1967, referitor la activitățile statelor în explorarea și utilizarea spațiului cosmic, a Lunii și a altor corpuri cerești.

Acest set de principii promovează cooperarea în explorarea și exploatarea economică a spațiului cosmic, având legătură strânsă cu programul Artemis, care urmărește să îmbie omenirea să revină pe Lună și să stabilească o bază permanentă pentru explorarea planetelor și altor corpuri cerești.

De menționat, China și Rusia nu se numără printre semnatarii Acordurilor Artemis. Rusia a acuzat SUA de intenția de a extinde rivalitățile geopolitice în spațiu și militarizarea acestuia, pe când China a optat pentru o agendă proprie.

Cum reușesc tardigradele să reziste la radiații extreme?

Tardigradele, celebrele creaturi microscopice rezistente de pe Terra, sunt recunoscute pentru abilitățile lor de adaptare la condiții extreme, inclusiv temperaturi ridicate sau perioade prelungite fără apă. Totuși, un mister persistent a fost modul în care aceste organisme pot rezista radiațiilor de 1.000 de ori mai mari decât cele letale pentru oameni.

Acest paradox a fost elucidat de recent, de o echipă de cercetători de la Universitatea din Carolina de Nord. Studiul, publicat în Current Biology, arată că, deși tardigradele nu sunt imun la radiații, acestea au un sistem inovativ de apărare împotriva degradării ADN-ului provocate de radiații.

Cercetările au relevat că tardigradele reacționează la expunerea la radiații prin creșterea activității genelor responsabile cu repararea ADN-ului, depășind orice altă formă de viață de pe Pământ.

Un studiu similar realizat de cercetători din Paris a identificat o proteină pe care tardigradele o folosesc pentru a-și proteja ADN-ul de factorii dăunători, inclusiv radiațiile.

Atât cercetătorii din Franța, cât și cei din Statele Unite consideră că descoperirile lor reprezintă o primă etapă în găsirea unor soluții pentru problemele provocate de expunerea la radiații. Detalii despre aplicabilitatea practică a acestor observații pentru oameni nu au fost încă specificate.

Rămâneți la curent cu cele mai recente înregistrări și curiozități din domeniul științei pe pagina noastră de Facebook.

Sursa foto: profimediaimages.ro