Schimbări în direcția migrației din România, explicate de un membru al conducerii Băncii Naționale.

În ultima perioadă se discută intens despre imigrație, iar o analiză recentă evidențiază modul în care dinamica pieței muncii modelează această realitate din România.

Concluzia principală este că România se confruntă cu un deficit de forță de muncă persistent, mai sever decât media UE, iar semnele acestui dezechilibru apar în sondaje și în indicii de tensiune de pe piața muncii, unde aproximativ patruzeci la sută dintre companii consideră lipsa personalului calificat o problemă majoră.

Analizele recente arată cum îmbătrânirea populației influențează dinamica forței de muncă.

Deficitul se resimte atât la nivelul ocupațiilor cu competențe elementare, cât și în domenii mai solicitante precum IT&C, științe, inginerie și sănătate.

Paradoxal, piața muncii poate fi tensionată și în același timp dispune de rezerve semnificative, iar unul dintre motivele principale este una dintre cele mai mici rate de participare la muncă din UE, în special în rândul tinerilor, femeilor și minorității rome, plus o rată ridicată a tinerilor care nu au loc de muncă, nu urmează formare profesională și nu participă la activități de învățare.

Pentru prima dată în istorie, în 2023 imigranții care vin să lucreze în România au reprezentat principala sursă de creștere a populației, un semnal clar al impactului migrației asupra structurii demografice.

Demografia nu este favorabilă: ponderea persoanelor în vârstă a ajuns la 20% în 2024, față de 16% în 2013, vârsta mediană se apropie de 44 de ani, iar populația totală este proiectată să scadă cu aproape 10% până în 2035.

După mai multe decenii cu migrație net negativă, România a înregistrat un excedent net de imigrație în 2022–2023. Asta nu înseamnă că toți românii s-au întors acasă sau că plecările s-au oprit, însă dinamica s-a temperat. În ultimul deceniu, emigrează în medie peste 200.000 de persoane pe an, iar în 2023 s-au înregistrat aproximativ 324.000 de imigranți.

Creșterea fluxului de imigranți s-a realizat în principal prin muncitori din Nepal, Sri Lanka, Vietnam și alte țări non-UE, adesea necalificați sau proveniți din Ucraina, în timp ce emigrarea afectează în mod tradițional persoane cu calificări.

Migrația net pozitivă reprezintă o corecție utilă a pieței: apare atunci când cererea de muncă este ridicată, iar salariile și condițiile de trai devin atractive. Deși ar fi fost ideal să reținem mai mulți muncitori calificați pentru a susține productivitatea, chiar și în forma actuală migrația net pozitivă este preferabilă migrației net negative.