Sfârșitul unei ere: Vacanța istorică a luat sfârșit brusc

Vacanța istorică, ce a fost parte din viața noastră timp de aproape o generație, s-a încheiat într-un mod abrupt. Viitorul rămâne incert, iar neliniștile se intensifică, iar sentimentul de defetism pare să se răspândească. Totuși, nu ne putem gândi la renunțarea la idealul democratic și la normele internaționale reglementând relațiile dintre state, afirmă istoricul Dorin Dobrincu într-un articol de opinie.

• Dorin Dobrincu este un istoric și cercetător asociat la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, având o experiență de peste 25 de ani. Principalele sale arii de interes includ istoria politică, socială și religioasă a României moderne, publicarea surselor de istorie contemporană și istoria regională. A ocupat anterior funcția de director general al Arhivelor Naționale ale României între 2007 și 2012.

„America pe care o știam a devenit de nerecunoscut sub Trump”

Recent, am fost martorii unor declarații și repoziționări pe scena internațională care evocă evenimentele de la finalul anului 1989. Lumea comunistă, care a dominat spațiul nostru timp de decenii, se prăbușea, generând optimism printre mulți. Deși tranziția a fost mai complicată decât anticipaserăm, majoritatea fostelor țări comuniste, inclusiv România, au reușit să adere la NATO și Uniunea Europeană.

Aceste realizări diplomatice au adus cu sine beneficii semnificative: o stabilitate fără precedent, investiții economice, cunoștințe și o prosperitate accelerată, precum și libertatea de a călători aproape oriunde în lume. Drepturile și libertățile au atins un nivel mult mai înalt decât cel imaginat de cei care au trăit în dictatură. În schimb, pentru alții, care nu au cunoscut totalitarismul, aceste câștiguri păreau o normalitate, venind la ei ca roua de dimineață.

Însă, ceea ce observăm astăzi indică o situație inversată. Structurile stabilizate în ultimele decenii par a se destrăma ca un castel de nisip.

Una dintre trăsăturile constante ale istoriei politice a Europei de Est în ultimele trei secole a fost expansiunea rusă. De-a lungul timpului, indiferent dacă erau țari îmbrăcați în straie europene, lideri bolșevici sau conducători neoimperiali, Rusia și-a propus să controleze întregul teritoriu de la Marea Baltică la Marea Neagră, din Caucaz până la Dunăre, pentru a influența Germania și a menține echilibrul de putere pe țărmurile estice ale Atlanticului. Unii consideră că acest lucru este inevitabil, justificând, cu aparențe de înțelepciune, abandonarea opoziției și adaptarea la voința celui aflat la conducere.

Realitatea actuală din America este de nerecunoscut sub conducerea lui Trump. Președintele acestei națiuni, odată bine văzut în Europa de Est, împreună cu oamenii săi, face declarații ce contestă ordinea internațională creată în mare parte de SUA, favorizându-le interesele.

Alianțele formate și consolidate de generații de lideri cu valori democratice sunt acum în pericol, iar cei care au sprijinit acest sistem liberal-democratic se simt confuzi. În contrast, inamicii libertății, fie ei state, organizații sau indivizi, par să se bucure de această situație. Criticarea repetată a aliaților și subminarea acestora prin declarații iresponsabile, în timp ce se oferă osanale agresorilor, este inacceptabilă pentru oricine cu principii etice și valorile democrației.

„Europa caută rapid soluții după ce a fost provocată chiar de aliat”

Este o sarcină complicată pentru un continent ce se confruntă cu provocări, unde pentru a lua decizii importante este necesară dezbaterea și consensul. Pe parcursul decadelor, comunitățile au căutat și implementat reguli care au asigurat, în mare măsură, pacea și prosperitatea, susținute în mod considerabil de sprijinul american.

Acum, europenii se văd nevoiți să devină autonomi, dorind să se transforme nu doar într-o forță economică, ci și într-una geopolitică, incluzând o componentă militară, deși acest lucru nu este pe placul rușilor și al celor care le susțin interesele.

Pentru mulți dintre estonieni, letoni, lituanieni, polonezi, români sau finlandezi, dar mai ales pentru ucraineni, care se confruntă cu o tragedie profundă, este perturbator să observe cum se revin la vechile discuții despre împărțirea sferei de influență. Niciunul nu se aștepta ca dreptul națiunilor de a-și alege singure calea de dezvoltare politică, socială, culturală și economică să fie contestat atât de brutal.

Vacanța istorică, parte integrantă din viața noastră timp de aproape o generație, s-a sfârșit brusc. Viitorul apare incert, neliniștile cresc, iar sentimentul de defetism se extinde.

Cu toate acestea, soluțiile nu includ renunțarea la idealul democratic în interior și la dreptul internațional privind relațiile dintre state. O astfel de abordare ar avea consecințe devastatoare pentru europeni, în special pentru cei din est. Rămâne să arătăm curaj, să ne opunem neoimperialismului și să ne consolidăm societățile, îmbunătățind apărarea noastră.