„SRI să folosească taxiurile”
Un critic literar important își împărtășește experiența sa recentă, subliniind numărul semnificativ de votanți anti-sistem și argumentele puternice pe care aceștia le dețin.
Într-un articol publicat în Contributors, Liviu Papadima, doctor în filologie și critic literar, relatează conversațiile avute în taxiuri. Una dintre întâlnirile sale a fost cu un șofer fost militar, care a prezentat mai multe puncte de vedere anti-sistem.
„Eram cu soția, ne îndreptam spre casă. Am comandat un Uber și ne-a preluat o Skoda Octavia neagră, cu un interior elegant și plăcut mirositor. La radio, se difuzau știri despre refuzul lui Putin de a accepta condițiile de pace propuse de americani. Am comentat cu Dana despre cât de amuzant este cum Putin îl manevrează pe Trump.
Șoferul intervine: „Foarte bine îi face!” Aflu repede că instrumentul nostru de transport a fost soldat, iar frustrările sale derivă din conștiința că, în cazul unei agresiuni, nici SUA, nici UE nu ar interveni pentru apărarea noastră. Încerc să explic că, la urma urmei, aceștia sunt aliații noștri, iar încrederea în ei este mai justă decât în inamicii declarați, dar el insistă că, în calitate de militar, știe că, dacă primește ordine să tragă, va trebui să o facă. „Asta e semnat România”, adaugă Papadima.
Criticul remarcă faptul că a purtat întotdeauna discuții politice cu taximetriștii, încă din vremea mitingurilor din București când se striga „Iliescu-apare, soarele răsare!”.
„Nu mai e ca pe vremea când un taximetrist ne povestea cu entuziasm că ar vota cu Funar, un „suveranist” al anilor ’90, un bărbat cu idei interesante, care nu putea să voteze un… ungur!” se confesează Papadima.
„Acum întâlnim șoferi cu locuri de muncă stabile, care fac ridesharing în timpul liber, conduse uneori chiar cu mașini de lux precum Tesla, Audi sau BMW. Cu toate acestea, resentimentele și agresivitatea lor s-au intensificat și s-au articulat doctrinar mult mai bine. Naivitatea taximetriștilor de altădată care își foloseau numele unui politician ca reper pentru a-și identifica originea etnică pare acum nostalgică.”
„Cea mai mare problemă pentru mine,” menționează Papadima, „este că percepem tot mai puternic că trăim într-o lume a unei „realități” greu de înțeles. Nici măcar taximetriștii nu ne pot ajuta în acest sens. Explicațiile tradiționale – sărăcia, resentimentul, ignoranța, informarea deficitară – nu mai funcționează.”
„De luni de zile suntem sub o adevărată furtună informațională,” afirmă Papadima, subliniind „cam turiile de comentarii care evidențiază opoziția dintre „a fi european” și „a fi trumpist”.
„Avem o mulțime de întrebări înghesuite, dar candidaturi tot mai slabe pentru răspunsuri rezonabile. Această incertitudine pare să afecteze chiar și structura întrebărilor „istorice” lăsate cu mister, care, din păcate, au acumulat rezerve toxice de nemulțumire.”
Conform lui Papadima, „în context național, întrebarea esențială nu este „Cum a devenit Cătălin Georgescu favoritul primului tur în alegerile prezidențiale?”, ci „Cum a ajuns electoratul român să fie fascinat de un personaj precum Călin Georgescu?”, iar „pe plan global, întrebarea nu este „Cum a câștigat Trump al doilea mandat?” ci „Cum a reușit electoratul american să susțină o persoană care nu se încadrează în tiparul leadershipului american?”.
„Pentru a răspunde la astfel de întrebări, politologii nu sunt de mare ajutor. Poate sociologii și, în special, antropologii ar putea oferi câteva soluții”, completează el.
Criticul sugerează „specialiștilor în domeniu, în special celor implicați în colectarea de informații, să folosească taxiurile pentru a înțelege și clarifica, apoi, percepțiile oamenilor asupra acestei „realități” atât de confuze și îngrijorătoare.”
