„Studenții mei consideră că notele se acordă doar pentru efortul depus; în realitate, acestea ar trebui să reflecte stăpânirea materiei” – afirmații de la un profesor despre o problemă majoră a societății contemporane

Specialiști din diverse profesii și generații observă o cultură a lipsei de exigență și a indolenței care se răspândește în societatea actuală.

Profesorul american Adam Grant, cu 20 de ani de experiență în învățământ, povestește o recentă plângere a studenților care afirmau că nota primită nu reflectă efortul depus într-un curs intens, cu o încărcătură de muncă mai redusă.

„Notele mari sunt recompense pentru excelentă, nu pentru curaj sau efort”, explică profesorul. În trecut, studenții știau că munca asiduă nu este suficientă pentru a obține o notă maximă, dar în prezent, unii studenți se așteaptă să fie recompensați pentru volumul de efort, nu pentru calitatea cunoștințelor acumulate.

„A muncii din greu nu garantează ocuparea unui loc de muncă bun”

Adam Grant, un profesor de 43 de ani, rămâne surprins de faptul că studenții din generația sa cred că prezența constantă la cursuri le oferă dreptul la note bune.

El nu blamează „Generația Z”, ci consideră că adulții sunt responsabili, având în vedere că „am dus practica validării efortului într-o direcție exagerată, transformând-o într-un scop în sine”.

Grant afirmă că, în vremurile de azi, „a munci din greu nu garantează o carieră reușită sau calități umane”. Este esențial să ne concentrăm nu doar pe cantitate, ci și pe organizarea efortului și pe calitate.„Un exemplu clasic este acela de a face nopți albe, în loc să studiem pe parcursul câtorva zile. Dacă nu obțin un 10, studenții adesea se plâng”, adaugă el.

Un sfert dintre copiii din România nu frecventează școala

În România, organizarea muncii devine și mai complexă. Observațiile profesorului Revela provocări surprinzătoare: în timp ce unii consideră că participarea este insuficientă, noi ne confruntăm cu dificultăți în a măsura abandonul școlar. O analiză recentă arată că, în mediul rural, 1 din 3 copii părăsește școala.

Vorbind în termeni mai generali, de două decenii ne confruntăm cu neclaritatea privind soarta a 25% dintre copiii și tinerii români care nu sunt implicați în educație.

Adam Grant sugerează că „Profesorii și părinții le datorează copiilor o informare mai bine echilibrată. Medaliile olimpice sunt acordate sportivilor care câștigă cursele, nu celor care doar se antrenează intens. Efortul nu este suficient, ci este esențial progresul și performanța.”

Criteriile care contează sunt „progresul” și „performanța”. Ne-am mulțumi chiar și cu prezența lor la cursuri.

Noul Obscurantism

Cine beneficiază de pe urma acestei „permisivități” care duce la o neglijență în educație și care generează o lipsă de cunoștințe? Acest fenomen conduce la apariția Noului Obscurantism, conform analizei realizate de Anne Applebaum.

Într-un articol recent, Applebaum afirmă că, ca urmare a promovării indolenței în educație și în diverse profesii, beneficiarii sunt „o elită internațională emergentă care susține o societate în care superstiția înfrânge rațiunea, transparența dispare, iar acțiunile discutabile ale liderilor politici sunt ascunse sub pretextul absurdului și diversiunilor. Fără un sistem de control și echilibru, într-o lume în care charisma prevalează asupra rațiunii, se creează un vid pe care-l poate umple oricine care este capabil să spună o poveste captivantă.”},{