STUDIU: Somnolența excesivă pe timpul zilei poate indica demență. Alte 10 simptome subtile de care ar trebui să țineți cont
Somnolența excesivă în timpul zilei și lipsa motivației pentru îndeplinirea sarcinilor zilnice pot fi semne precoce ale demenței. O cercetare recentă a specialiștilor de la Colegiul de Medicină Albert Einstein din New York, publicată în revista Neurology, a relevat o corelație între aceste simptome și sindromul de risc cognitiv motor (MCR), o afecțiune ce poate anticipa demența.
Coordonat de dr. Victoire Leroy, studiul a implicat 445 de adulți cu o vârstă medie de 76 de ani, care nu aveau antecedente de demență la începutul cercetării. Participanții au completat chestionare detaliate referitoare la calitatea somnului, inclusiv dificultăți de a adormi și treziri nocturne frecvente.
Cercetătorii au identificat 42 de participanți cu sindrom de risc cognitiv motor, caracterizat printr-o viteză redusă de mers și probleme de memorie, semne ce pot prevesti demința. Într-o perioadă medie de urmărire de aproape trei ani, încă 36 de indivizi au dezvoltat acest sindrom.
Rezultatele au arătat că persoanele care au experimentat somnolență diurnă excesivă și o lipsă de motivație pentru activitățile zilnice aveau de peste trei ori mai multe șanse să dezvolte sindromul de risc cognitiv motor în timpul studiului, comparativ cu acelea care nu au raportat astfel de probleme.
„Studiul nostru subliniază importanța somnului. Dificultățile în odihnă care afectează starea de alertă pe parcursul zilei par să fie strâns corelate cu un risc cognitiv crescut ulterior,” a declarat autorul principal, Victoire Leroy.
Cercetarea nu s-a focalizat pe determinarea dacă somnolența diurnă sau lipsa de entuziasm pentru activități contribuie direct la evoluția sindromului de risc cognitiv motor, nici asupra modului în care acest sindrom ar putea cauza demența.
Un aspect critic al studiului este absența măsurătorilor obiective referitoare la cantitatea și calitatea somnului. Investigația s-a bazat pe abilitatea participanților de a-și aminti și de a raporta percepțiile lor privind odihna și impactul problemelor de somn asupra activităților zilnice.
Distincția dintre oboseala obișnuită și somnolența diurnă excesivă
În ciuda faptului că oboseala este o reacție normală la înaintarea în vârstă, dr. Verna Porter, neurolog și director al Departamentului de Demență, Boala Alzheimer și Tulburări Neurocognitive din cadrul Pacific Neuroscience Institute din SUA, subliniază diferența dintre oboseala normală legată de vârstă și somnolența patologică.
„Oboseala legată de vârstă include simptome de epuizare după activități fizice sau o zi extenuantă. În contrast, problemele de somn discutate aici se referă la somnolența diurnă excesivă și o lipsă notabilă de entuziasm pentru sarcinile zilnice,” afirmă dr. Porter, care nu a participat la studiu.
Astfel, oboseala asociată vârstei este un fenomen normal, asociat cu scăderea nivelului de energie și rezistență fizică, influențat de modificările metabolice și alte procese biologice. Această oboseală poate apărea în urma activităților fizice sau mentale solicitante și de obicei se ameliorează cu odihnă corespunzătoare.
În schimb, somnolența diurnă reprezintă o nevoie presantă de a dormi ziua, chiar și în condițiile unei odihne nocturne adecvate. Aceasta nu este un comportament normal și poate semnala probleme de sănătate mai serioase, precum tulburările de somn (apnee, insomnie cronică), deficiențe nutriționale sau afecțiuni mai grave precum depresia sau alte tulburări neurologice. Somnolența diurnă poate afecta semnificativ calitatea vieții și capacitatea de a rămâne alert și de a desfășura activități cotidiene.
Dificultăți de somn în tinerețe și riscuri de demență în bătrânețe
Dr. Porter a discutat și despre corelația dintre tulburările de somn și declinul cognitiv, menționând că, deși studiul a fost axat pe persoane cu o vârstă medie de 76 de ani, problemele cronice de somn, cum ar fi apneea de somn sau insomnia, pot avea efecte pe termen lung asupra sănătății cognitive.
„Pentru tinerii, mai ales cei în vârstă mijlocie, dificultățile legate de somn ar putea amplifica riscul de declin cognitiv în viitor. Studiile indică faptul că tulburările de somn în mijlocul vieții, cum ar fi insomnia cronică sau apneea, contribuie la apariția schimbărilor neurodegenerative care se pot manifesta sub formă de demență în etapele ulterioare ale vieții,” a spus medicul neurolog.
Conform unei cercetări publicate în revista Neurology, persoanele care experimentează dificultăți de somn între 30 și 40 de ani prezintă o probabilitate mai crescută de a suferi de afectări ale memoriei și abilităților cognitive în etapele avansate ale vieții.
Semne timpurii de demență
Deși mulți asociază demența cu pierderile de memorie, simptomele acestei afecțiuni pot fi mult mai subtile și variate în fazele inițiale. Iată 10 semne timpurii care ar putea indica demența:
Sursa foto: Dreamstime.com
