Tinerii din statele dezvoltate, reticenți în fața recrutării. Armatele din Occident rămân subdimensionate / Modelul Suediei ca posibilă soluție

În contextul celui mai amplu conflict din Europa după 1945, numeroase națiuni nu doar că doresc să-și mențină forțele armate, dar și să le extindă. Totuși, extinderea se dovedește a fi o provocare, conform unui raport al publicației The Economist.

Armata olandeză dispune de 49.000 de membri, ceea ce reprezintă mai puțin de 20% din efectivele din perioada Războiului Rece, și circa 10% din posturi sunt vacante. Anul trecut, recrutarea anuală a reușit să atragă doar 3.600 din cei 5.000 de soldați necesari.

Germania intenționează să crească numărul soldaților de la 182.000 la 203.000 până în 2030, iar Franța și Polonia au planuri similare, urmând să-și extindă efectivele de la 240.000 la 275.000, respectiv de la 197.000 la 220.000.

Occidentul abandonează recrutarea, în timp ce regimurile autoritare își fortifică armatele

Tinerii contemporani, adesea axați pe carieră și individualism, ezită să se înroleze. Aceasta nu este o problemă ce afectează doar Europa, ci și alte regiuni de conflict la nivel global, unde convingerea pentru îmbrăcarea uniformei rămâne esențială.

Unele națiuni reconsideră reintroducerea serviciului militar obligatoriu, aplicându-l, de obicei, tinerilor care finalizează studiile. Termenul de conscripție se referă în general la obligarea cetățenilor să se alăture forțelor armate, în timp ce serviciul militar acoperă de obicei obligativitatea de a realiza un stagiu în cadrul acestora.

La începutul secolului XX, aproximativ 80% dintre țări practicau o formă de recrutare. Această proporție a scăzut la 40% în mijlocul anilor 2010, având apogeul în timpul războaielor mondiale. După Războiul Rece, multe state occidentale au trecut la campanii de contrainsurgență avansate, unde armatele de voluntari au înlocuit în mare parte recrutarea masivă.

Din 1995, 13 membri ai OCDE, majoritatea dintre țări dezvoltate, au abandonat conscripția. În rândul celor 32 de membri NATO, doar opt mențin această practică. În contrast, regimuri autoritare precum cele din Iran, Coreea de Nord și Rusia își cresc semnificativ efectivele.

Discuțiile referitoare la serviciul militar obligatoriu și recrutare sunt cele mai intense în țările care se confruntă cu amenințări directe de război. De exemplu, în Ucraina, mulți bărbați fug din țară sau se ascund pentru a evita înrolarea. În 2 aprilie, din cauza deficitului de trupe, guvernul ucrainean a redus vârsta minimă de recrutare de la 27 la 25 de ani, în timp ce Rusia continuă să mobilizeze mii de soldați.

O nouă abordare pentru serviciul militar

În Israel, serviciul militar constituie un aspect central al cetățeniei. După atacurile din 7 octombrie, circa 300.000 de israelieni au lăsat viața civilă pentru a se alătura unităților lor. Israelul propune extinderea serviciului militar de la 32 la 36 de luni pentru bărbați, în timp ce femeile servesc 24 de luni; vârsta de chemare a rezerviștilor ar putea să crească la 45 de ani.

În Asia, Taiwanul își întărește capacitățile în anticiparea unor posibile conflicte cu China, extinzând serviciul militar de la patru luni la un an. Cu doar 169.000 de soldați activi, Taiwanul se compară cu China, care are aproximativ 2 milioane.

De asemenea, Coreea de Sud își propune să facă serviciul militar mai atractiv, reducând perioada de recrutare la 18 luni, crescând salariile și eliminând abuzurile din cadrul instruirii.

Societăți occidentale „post-eroice”

În multe colțuri ale lumii, recrutarea pentru forțele armate se desfășoară în fața unor schimbări de valori: tinerii devin din ce în ce mai reticenți în privința implicării în conflicte armate, chiar și în cele defensive. World Values Survey (WVS) a studiat această tendință în rândul tinerilor la nivel global.

În perioada 2017-2022, doar 36% dintre olandezii cu vârste între 16 și 29 de ani au răspuns afirmativ la întrebarea dacă ar fi dispuși să lupte pentru țara lor. Recrutorii militari încearcă să combată această tendință printr-o retorică ce promovează patriotismul și valorile comune.

Această realitate poate fi explicată parțial prin dezvoltarea socio-economică: pe măsură ce națiunile devin mai prospere, cetățenii devin mai puțin dornici să sacrifice confortul personal pentru securitatea națională. Politologul german Herfried Münkler descrie democrațiile occidentale ca „societăți post-eroice”, în care viața umană și bunăstarea individuală sunt priorități de bază.

Istoricul a relevat un alt aspect: dorința de a lupta este mai redusă în statele care au suferit în urma celui de-al Doilea Război Mondial, precum Germania, Italia și Japonia. De asemenea, în Spania și Portugalia, anii de dictatură militară au lăsat cicatrici profunde și neîncrederi privind forțele armate.

Aproape de război, atitudinea se schimbă

Apropierea de un conflict poate influența semnificativ atitudinea tinerilor față de recrutare. Conform cercetărilor efectuate de Wolfgang Wagner și colaboratorii lui, expunerea la pericole îi face pe oameni mai dispuși să se alăture efortului militar. Acest fenomen se observă în special în țările din Europa de Est, situate în apropierea Rusiei.

Se consideră că partidele politice de extremă dreapta nu manifestă aceeași dorință de a se angaja în conflicte, mai ales în Germania și Olanda. Un studiu recent a arătat că susținătorii partidelor radicale erau mult mai puțin dispuși să servească în armată comparativ cu cei care sprijină partidele centriste.

Pe lângă schimbările de valori, dificutățile economice cu care se confruntă recruții sunt vizibile: tinerii beneficiază adesea de oportunități atractive în alte sectoare.

În majoritatea țărilor avansate, tinerii au diverse opțiuni. Anul trecut, rata șomajului în rândul tinerilor din Uniunea Europeană a fost de 14,5%, în scădere de la 22,4% în 2015, iar în Germania a fost de doar 5,8%. Pe piețele de muncă atât de competitive, armatele întâmpină dificultăți în a atrage forță de muncă.

Totuși, în unele țări dezvoltate, dorința tinerilor de a serve în armată rămâne ridicată, în Franța, spre exemplu, 58% sunt dispuși să lupte. Cifre mai mari se înregistrează în Singapore, Taiwan și Coreea de Sud, iar în Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia, printre cele mai prospere și pașnice națiuni, mai mult de două treimi dintre cetățeni își exprimă disponibilitatea de a se alătura armatei.

Strategiile suedeze ca soluții viabile

Suedia, deși a abolit serviciul militar obligatoriu în 2011, l-a reintrodus în 2018, după nesiguranțe în recrutare. Acum, după aderarea la NATO, Suedia își propune să crească efectivele de la 69.700 la 96.300, având nevoie de aproximativ 10.000 de recruți anual. Toți tinerii de 19 ani sunt invitați să completeze chestionare pentru recrutare, iar aproximativ o treime sunt considerați calificați, dar doar o zecime reușesc să se înroleze.

Contrar așteptărilor, tinerii suedezi par a îmbrățișa serviciul militar ca pe o oportunitate, cu aproximativ 80% recomandându-l altora. Aproape 30% aleg să se reîntoarcă ca soldați sau rezerviști. Selecția riguroasă asigură că cei mai buni candidați sunt angrenați în proces.

Practicile suedeze contribuie la integritatea socială și politică, descurajând polarizarea și promovând integrarea diferitelor clase sociale în rândurile armatei.

În Orientul Mijlociu, mai multe națiuni utilizează serviciul militar pentru tineri ca instrument de coeziune socială. Emiratele Arabe Unite au introdus acest serviciu în 2014, iar Marocul, Iordania și Kuweit au adoptat măsuri similare.

Ineficiența recrutărilor în democrațiile liberale

Deficitele de personal în multe state democratice sugerează că îmbunătățirile în recrutare sunt insuficiente. În societățile liberale, există o tendință de a considera că responsabilitățile militare sunt pentru alții. Implementarea unui serviciu militar obligatoriu ar putea deveni o provocare din punct de vedere politic și practic, din aceeași cauză pentru care recrutarea a fost insuficientă: cetățenii se simt înstrăinați de forța militară.

În schimb, abordările nordice pot ajuta la integrarea serviciului militar în viața socială și poate stimula interesul tinerilor pentru cariere în armată. Alți tineri ar putea fi dispuși să se alăture în caz de criză, cum a fost cazul unui fost producător de televiziune care a decis să se înroleze după invazia Rusiei.

Dezvoltarea deficitului de efective în România

Armata română se confruntă cu o criză semnificativă de personal. Într-un interviu recent, generalul Gheorghiță Vlad a subliniat necesitatea de a ajunge la un efectiv de 120.000 de soldați profesioniști, comparativ cu cei 80.000 prezenți în prezent. Estimările indică o tendință alarmantă, cu 6.000 de angajați părăsind Ministerul Apărării în 2023.

Generalul a avertizat că rezervele actuale sunt în mare parte compuse din persoane de vârstă medie, ceea ce ridică întrebări cu privire la eficiența acestora în situații de conflict.

O posibilă soluție ar putea fi implementarea unui serviciu militar pe bază de voluntariat, vizați fiind tineri cu vârste între 18 și 35 de ani, indiferent de sex sau naționalitate, dispuși să se angajeze în activități militare.

Generalul a subliniat că amenințarea generată de invazia rusă face esențială instruirea tinerilor, având în vedere posibilele provocări viitoare în regiune.

Planuri pentru un serviciu militar voluntar în perspectiva imediată

Ministerul Apărării Naționale a formulat un proiect pentru un serviciu militar voluntar, ce prevede un stagiu de pregătire de 4 luni, cu remunerație între 2.800 și 3.200 de lei pe lună. La încheierea programului, participanții vor primi stimulente financiare.

Deocamdată, nu se intenționează reintroducerea serviciului militar obligatoriu în România. Președintele PNL a declarat că, încă cel puțin doi ani, nu se poate avansa în această direcție din cauze de infrastructură necorespunzătoare.

Lipsa infrastructurii necesare și schimbația mediului socio-economic face ca implementarea unui serviciu militar obligatoriu să fie o provocare majoră.