Un expert în antropologie analizează declarațiile soților Călin și Cristela Georgescu: „Cel care vrea să conteste acest discurs nu va convinge pe nimeni prin avertismente despre pericolele sale.”
Discursul totalitar se caracterizează printr-o trăsătură importantă: nu oferă o poziție clară care să genereze un alt discurs riguros, în contradicție. Propune contradicții interne, având capacitatea de a susține simultan idei opuse. Asta este ceea ce subliniază Călin Georgescu, a explicat antropologul Alexandru Bălășescu, într-un articol recent.
”Acum, având cunoștințe despre influențele din rețelele sociale, am ajuns la câteva concluzii cu privire la discoursul lui Călin și Cristela Georgescu.”
„Greșit este să discutăm dacă Georgescu cunoaște sau nu subiectul, ci mai degrabă de ce această retorică atrage atentia.”
Este imposibil să cunoști totul, iar paradoxul cunoașterii este recunoscut încă din antichitate: cu cât afli mai multe, cu atât mai mult realizezi că nu poți deține toate informațiile. Călin Georgescu amestecă concepte variate - de la gândire magică la fizică cuantică, dar o face la un nivel de superficialitate care îi permite să susțină orice afirmație.
Umberto Eco susținea că discursul totalitar, indiferent de forma sa (fascistă sau comunistă), generează contradicții interne, iar Georgescu pare să reitereze această abordare. Într-un interviu, Georgescu afirmă că nu susține mișcarea legionară, dar o consideră profund romană.
El declară că este împotriva NATO, dar totodată afirmă că este de acord cu aceasta. Este un paradox al identității, alternând între diferite poziții ideologice.
„Discursul lui Georgescu se aseamănă cu o combinație totalitară de idei.”
Cu privire la subiectul Rusiei, Georgescu adoptă o poziție clară, plecând de la premisa păcii și a înțelegerii. Discursul său poate fi caracterizat ca o „combinație totalitară” a ideologiilor: de la soluții de vindecare miraculoasă până la sloganuri despre suveranitate. Această retorică atrage atenția prin abundența sa.
Dar de ce această amestecare are succes în România? Răspunsul se află în faptul că satisface așteptările și nevoile educaționale, inclusiv obsesia de „a ști tot.” Aceasta se traduce în așteptări nerealiste pentru studenți, care adesea își propun subiecte de cercetare neobișnuit de vaste.
Atunci când predam în România, am observat un pattern: studenții venind cu idei care acoperă teme largi, fără a specifica un domeniu anume. Acesta este rezultatul unei culturi educaționale ce prioritizează abordarea enciclopedică.
De ce este atât de atrăgător acest discurs în România?
Fiind crescuți într-un astfel de sistem educațional, oamenii devin vulnerabili la cei care pretind să aibă răspunsuri pentru orice problemă. În plus, într-o cultură a rușinii, exprimarea necunoașterii este descurajată, transformând învățarea într-o provocare.
Într-un astfel de mediu, curajul de a recunoaște lipsa de cunoștințe este esențial. Mulți cresc având teama de a spune „nu știu” și astfel devin victimele celor care pretind a ști totul.
Această situație generează o obsesie pentru autodidacticism, unde experiența personală devine prioritară. Cunoașterea este adesea contestată în favoarea unui individualism extrem, care subminează încrederea în specialiști.
Discursul New Age și implicațiile sale.
Subiectele discutate în cadrul acestor discursuri - nutriție, sănătate, starea de bine - devin esențiale pe agenda societății globale, deoarece România s-a aliniat cu aceste tendințe în ultimele decenii.
Asemeni unei gândiri autarhice, ideea de independență devine centrală, dar în același timp creează o dependență de surse externe, conturând o retorică de refuz a înțelegerii colective.
Modelul istoric de gospodărie autarhică este perpetuat în retorica contemporană, printr-o idealizare a independenței individuale.
Discuțiile contemporane sunt influențate de o nouă formă de antiimperialism, inclusiv o reînviorare a tradițiilor românești, îmbinate cu ecologismul radical.
Aspectele discursului New Age tind să submineze încrederea în cunoștințele științifice, îndemnând oamenii să aibă încredere în propriile impresii.
„Critica necesită alternative viabile.”
Acest discurs New Age merită o analiză detaliată, mai ales deoarece are implicații politice. Tendințele recente sugerează că oamenii devin din ce în ce mai neîncrezători în sistemul politic.
Aceste descurajări au ca rezultat o popularitate crescândă pentru soluții rapide de autoajutorare, în fața neîncrederii etaliate verso politicieni.
Reîntoarcerea spre sine, în locul implicării civice, alimentează o cultură a autoajutorului, întărind ideea că propriul corp reprezintă cel mai bun sfat.
În acest context, discursul lui Călin Georgescu continuă să atragă atenția, evenimentul având un impact puternic asupra percepțiilor publice.
O concluzie finală ar fi că pentru a combate eficient acest discurs, nu este suficient să se sublinieze pericolele; este nevoie de prezentarea unor alternative clare și credibile la mesajele propuse.
- Explorează întregul articol și oferă-ți feedback pe Contributors.ro
