Wall Street Journal: Statele se pregătesc pentru o lume post-europeană. Trump a înțeles că Europa a abdicat de la rolul ei în istorie
Pe măsură ce Donald Trump se pregătește pentru o revenire puternică la Casa Albă, partenerii europeni ai Statelor Unite încep să conștientizeze o realitate amară. În al doilea său mandat, SUA se vor prezenta ca fiind ruda dominantă a principalelor lor aliați, într-un mod fără precedent în ultimele decenii, iar acest mandat va aduce chiar și mai multe turbulențe și provocări decât primul.
Cu excepția Americii, majoritatea Occidentului se confruntă cu declinul.
Din păcate, cu excepția SUA, multe țări din Occident se află în regres. O generație de performanțe slabe în Uniunea Europeană și Japonia a determinat o contribuție tot mai mică a acestor parteneri tradiționali la alianța lor cu America. Japonia pare să fie într-un proces de reîntinerire, însă mulți dintre principalii aliați europeni se luptă cu decenii de eșecuri economice, politice și strategice.
Partenerii europeni întâmpină dificultăți în era digitală, având dificultăți în generarea de noi tehnologii și companii necesare secolului XXI. Politicile de mediu deficiente le afectează competitivitatea, iar opoziția față de dezvoltare îngreunează creșterea economică, în timp ce sistemele nesustenabile de asistență socială le afectează perspectivele.
Din punct de vedere politic, partenerii europeni nu au reușit să consolideze Uniunea Europeană.
Politic, partenerii europeni nu au reușit să facă Uniunea Europeană relevantă. Statele europene sunt prea mici pentru a influența evenimentele globale în mod autonom, iar atunci când decid să acționeze împreună, nu reușesc să-și valorifice potențialul maxim. Birocrația Uniunii se deplasează lent, având adesea rezerve și compromisuri care împiedică Europa să-și mențină o poziție de putere globală.
Între timp, din cauza eșecului în gestionarea politicii de imigrație și consecințelor sale, clasa politică pierde suport în mai multe țări, în favoarea mișcărilor radicale, fie ele de stânga sau, mai frecvent, de dreapta.
Din punct de vedere strategic, eșecurile sunt încă mai evidente. Europa este mai expusă decât SUA la instabilitatea din Orientul Mijlociu, agresiunea Rusiei și politicile economice dăunătoare ale Chinei, însă răspunsurile la aceste provocări s-au dovedit ineficiente. Chiar și în urma crizelor cauzate de valurile de refugiați din Orientul Mijlociu și din Africa de Nord, diplomația europeană rămâne, în esență, irelevantă.
Europa are o nevoie acută de America, însă este mai slab pregătită.
Europa a rămas neputincioasă în fața perturbărilor comerțului global cauzate de rebelii Houthi în Marea Roșie. Rusia a scos Franța din Africa. După aproape trei ani de la începerea conflictului din Ucraina, Europa continuă să sprijine mașina de război a lui Vladimir Putin prin achizițiile de energie rusească. Politicile verzi defectuoase ale Europei au creat condiții favorabile pentru ca China să afecteze grav industria auto europeană, un pilon important pentru economie și stabilitate.
În această situație, Europa necesită mai mult ca oricând sprijinul Americii, dar se află în cea mai proastă poziție din ultimele decenii pentru a influența politica americană sau pentru a ajuta SUA în problemele globale emergente. De aceea, liderii marilor puteri europene sunt alertați de fiecare mesaj provenit de la reședința lui Trump din Florida, iar perspectiva unui al doilea mandat pentru Trump se conturează ca fiind mai problematică pentru Europa decât primul.
Pentru europeni, tranziția de la sprijinul necondiționat al administrației Biden va fi o provocare. Biden a afirmat în fața cancelarului german Olaf Scholz că „Germania este cel mai apropiat și important aliat al țării mele”, subliniind că o relație solidă cu Germania este esențială pentru o politică externă eficientă. Cu toate acestea, germania nu a reușit să evaluate corect amenințările dinspre Rusia, China, Iran, problemele climatice, migrația și necesitatea unei armate puternice.
Ignorarea criticilor lui Trump de către Germania și establishment-ul european nu a fost uitată.
În aceste circumstanțe, nu este surprinzător că o parte semnificativă a susținătorilor lui Trump privesc cu un sentiment de satisfacție decaderea Europei. Ignorarea de către Germania și de către elita europeană a observațiilor pertinente ale lui Trump privind politicile eronate ale Europei este un subiect de discuție în rândurile acestor americani.
Cu toate că o răzbunare ar putea părea tentantă, aceasta nu reprezintă soluția prin care America ar putea spera să își recâștige măreția. Declinul Europei nu favorizează Statele Unite, iar având în vedere că blocul de țări revizioniste (China, Rusia și Iran, în special) își intensifică acțiunile, administrația Trump va avea nevoie de orice sprijin pentru a-și atinge obiectivele, iar scopul Americii ar trebui să fie revitalizarea Europei, nu să danseze pe mormântul acesteia.
Europa a abandonat rolul său istoric. Viitoarea administrație va fi obligată să colaboreze cu parteneri precum Japonia, care excelează în viziune strategică, având o claritate pe care mulți europeni nu o manifestă. Țări precum Israelul, India, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită interpretează mai bine semnalele vremurilor viitoare decât partenerii europeni. O schimbare importantă este și trezirea Argentinei din visele sale peroniste, oferind noi oportunități în emisfera vestică. De asemenea, țări ca Indonezia, Filipine, Vietnam și Tailanda cântăresc mai mult pentru viitorul politicii externe americane decât multe state europene.
Cuvintele lui Biden adresate lui Scholz au fost ghidate de sinceritate. Totuși, Europa nu mai este centrul politicii externe americane, iar în lipsa unei redresări miraculoase, președinții viitori vor adopta o abordare similară cu cea a lui Trump, adaptându-și politica externă la realitatea unei lumi post-occidentale.