Alfabetizarea financiară: O discrepanță evidentă între teorie și practică; cunoaștem majorarea prețurilor, dar nu știm cum să ne protejăm. Paradoxul întâlnit în rândul tinerilor

Îngrijorările privind nivelul educației financiare sunt tot mai evidente. Aproape două treimi dintr-un eșantion în principal din clasa de mijloc urbană, educată și digitalizată, nu pot răspunde corect la jumătate din întrebările esențiale despre concepte precum inflația, dobânzile compuse sau diversificarea riscului, ceea ce subliniază o problemă structurală profundă, conform „Raportului privind alfabetizarea financiară 2025”, realizat de Asociația Brașov 2050 și impact2050, în colaborare cu BrandBerry.

Discrepanța clară între cunoașterea teoretică („ce este”) și aplicabilitate („ce faci cu”) reprezintă o vulnerabilitate principală, afirmă autorii studiului. Oamenii sunt conștienți de majorarea prețurilor, dar nu sunt capabili să-și protejeze puterea de cumpărare, ceea ce duce la erodarea economiilor păstrate în numerar sau în conturi curente cu dobânzi reduse.

Cunoștințele despre conceptele de investiții sunt alarmant de scăzute. Deși majoritatea pot defini ce reprezintă o acțiune, doar o treime a populației înțelege concepte precum obligațiunile și indicii bursieri. Răspunsurile frecvente cu „Nu știu” sugerează aversiunea generalizată față de piața de capital și preferința copleșitoare pentru depozitele bancare, așa cum reiese din raport.

O mare parte dintre respondenți pot calcula corect ce înseamnă o reducere procentuală și un procent de economisire. Specialiștii subliniază că dificultățile financiare nu provin dintr-o incapacitate de a efectua calcule simple, ci din aplicarea acestora.

Înțelegerea inflației și dobânzilor denotă un decalaj semnificativ.

Deși aproape 90% dintre respondenți pot defini corect inflația și pot calcula o dobândă simplă, performanțele scad drastic atunci când vine vorba de decizii practice. Numai 41% aleg metoda corectă de protecție împotriva inflației, iar cunoștințele despre dobânda compusă, un concept vital pentru acumularea capitalului pe termen lung, sunt prezente la puțin peste jumătate dintre respondenți.

Relația dintre risc și randament este, poate, cea mai problematică zonă. Răspunsurile la întrebările legate de înțelegerea acestei relații sunt adesea contradictorii, evidențiind o confuzie generalizată. Deși majoritatea identifică corect depozitele ca fiind sigure, nu reușesc să recunoască sursele de randament superior pe termen lung sau să evalueze corect riscurile. Această incapacitate de evaluare a riscurilor constituie un obstacol semnificativ în direcția diversificării portofoliilor și a participării pe piața de capital.

Un paradox remarcabil în rândul tinerilor.

Generația tânără (18-29 ani), în special cea din mediul urban, arată o familiarizare crescută cu produsele financiare digitale. Datele sondajului indică o adopție notabilă a aplicațiilor de tip fintech și chiar o expunere la active speculative, cum ar fi criptomonedele.

Această aparență de sofisticare digitală este, însă, înșelătoare, potrivit autorilor raportului. Aceeași generație prezintă lacune semnificative în înțelegerea conceptelor fundamentale precum dobânda compusă, diversificarea riscurilor sau evaluarea pe termen lung.

Se naște astfel „paradoxul digitalului impulsiv”: o generație activă în tranzacții financiare, dar fundamental nepregătită pentru a-și înțelege riscurile asumate.

Utilizarea unui instrument nu înseamnă neapărat și o înțelegere a mecanismului său. Această discrepanță între competențele tehnologice și cele financiare face ca tinerii să fie deosebit de vulnerabili la fluctuațiile piețelor și la schemele frauduloase sofisticate, precum și la luarea unor decizii de investiții bazate pe trenduri de pe rețele sociale, mai degrabă decât pe analize fundamentale, subliniază autorii.

Educația financiară pentru tineri trebuie să fie adaptată la limbajul și canalele digitale pe care aceștia le utilizează, având un scop clar: acela de a „traduce” principiile financiare fundamentale în contextul instrumentelor moderne pe care le folosesc deja.

Percepția asupra băncilor: O viziune predominantă ca sursă de îndatorare, nu de parteneriate.

Analizând asocierile liber exprimate de respondenți cu conceptul „Bancă”, autorii concluzionează că instituțiile financiare sunt percepute în principal prin raport cu relațiile tranzacționale și costurile asociate.

Studiul revela o imagine publică centrată pe funcționalitate și, în mod majoritar, costuri. Banca este văzută în principal ca o sursă de îndatorare și un centru de cheltuieli, nu ca un partener pentru prosperitate. Percepția generală este astfel, în mod predominant, neutră sau negativă.

Banca este percepută ca o utilitate funcțională, dar nu neapărat una dezirabilă, iar costurile au devenit o sursă principală de frustrare. Termenii pozitivi, precum „siguranță”, deși valoroși, sunt rar întâlniți și nu reușesc să compenseze percepția de cost și neîncrederea. Percepția conform căreia băncile comerciale sunt „companii oneste, legitime, necesare” a crescut cu 21,4 puncte procentuale, atingând 55,3%. Totuși, percepția că sunt „în general, țepari” a scăzut de la 12,6% la doar 4,0%.

În contrast, instituțiile financiare nebancare (IFN) continuă să fie văzute ca „oaia neagră” a sistemului. Deși notorietatea lor a crescut, imaginea negativă s-a consolidat: 28,1% le consideră „țepari”, iar 26,8% cred că „profită de hibe legislative”.

Limitările raportului: Autorii subliniază că eșantionul este „reprezentativ pentru populația digitalizată din România, predominant clasa de mijloc urbană, educată și activă”.

Această definiție are implicații majore asupra interpretării rezultatelor și limitează aplicabilitatea acestora la ansamblul populației. Din punct de vedere socio-demografic, eșantionul analizat este compus din 62.7% din populația totală a țării, aproximativ 70% din populația activă și contribuie cu cel puțin 75% din PIB-ul României.

Această concentrare pe un segment specific produce un „efect de halo” metodologic. Astfel, eșantionul exclude segmentele din populație care cel mai probabil se confruntă cu cele mai mari provocări financiare: persoanele din mediul rural, cele cu un nivel scăzut de digitalizare și cele cu venituri reduse și educație deficitară. Aceste grupuri, fără îndoială, se confruntă cu provocări financiare mult mai serioase decât cele reflectate în acest studiu.

Prin urmare, concluziile prezentate, deși valide și fiabile pentru grupul social analizat, oferă o imagine inedită asupra realității financiare naționale, conform autorilor raportului.

Poți consulta raportul complet aici.