Atenție sporită în România cu privire la riscul de poliomielită. Află cum se transmite această boală și cum îți poți proteja copilul

Conform autorităților, România se confruntă cu un risc crescut de cazuri de poliomielită, o boală care nu a mai fost diagnosticată în țară din 1992, când virusul a fost adus din Bulgaria.

Acoperirea vaccinală în țară pentru poliomielită este de doar 66,7% în mediul urban și de 60,4% în cel rural, departe de nivelul ideal de peste 95%.

Pentru a răspunde acestei probleme, Direcția de Sănătate Publică a transmis recent medicilor de familie informații referitoare la paralizia acută flască cauzată de poliomielită, inclusiv criteriile de diagnosticare a cazurilor.

Organizația Mondială a Sănătății a re-evaluat România și a inclus-o în categoria țărilor cu risc mare de importare a poliovirusurilor, datorită scăderii acoperirii vaccinale și supravegherii insuficiente a poliomielitei.

Simptomele poliomielitei

Poliomielita este o infecție provocată de virusul poliomielitic, parte a familiei enterovirusurilor. Există trei tipuri de virus polio: tip 1, tip 2 și tip 3.

Conform informațiilor transmise medicilor de familie, un caz de paralizie acută flască (poliomielită) este definit astfel: o persoană sub 15 ani care prezintă paralizie flască bruscă sau slăbiciune musculară sau orice persoană de orice vârstă cu simptome paralitice în care se suspectează poliomielita.

Această boală prezintă un grad înalt de gravitate, atât din punct de vedere al mortalității, cât și al handicapurilor motorii permanente, conform Institutului Național de Sănătate Publică.

Printre manifestările clinice ale poliomielitei se numără:

• Perioada de incubație variază de obicei între 6 și 20 de zile, dar poate avea limite de 3 până la 35 de zile, media fiind între 7 și 14 zile.
• Cea mai frecventă formă este asimptomatică, reprezentând 95% din cazuri, dar în 1-5% din situații, poate evolua ca poliomielită paralitică sau cu iritație meningeală.
• Paralizia este flască, asimetrică (afectând un singur membru) și implică mușchii de la rădăcina membrelor. Cazurile severe pot afecta simetric mușchii și pot duce la probleme respiratorii fatale.
• Paralizia poate fi invalidantă și permanentă.

Modalități de transmitere

Virusul poliomielitic este extrem de contagios. Infecția provine de la om, iar copiii care nu prezintă simptome sunt cei mai frecvenți purtători.

Persoanele infectate devin contagioase cu 7-10 zile înainte de apariția simptomelor, iar virusul poate fi eliminat din organism pentru aproximativ 5-10 zile prin secreții nazo-faringiene și 2-3 săptămâni (uneori până la 4-6 luni sau mai mult) prin materiile fecale.

Virusul se transmite interuman pe cale fecalo-orală, prin ingestia alimentelor sau apei contaminate, dar și prin aerosoli, prin picături de secreție.

Vaccinarea - măsura esențială de prevenire a poliomielitei

Vaccinarea împotriva poliomielitei este parte integrantă a calendarului național de vaccinare din România încă din 1956. Până în 2008 s-a utilizat vaccinul oral, iar din 2009 a fost înlocuit cu vaccinul injectabil.

Vaccinul injectabil are foarte puține contraindicații și efecte secundare minime, ceea ce îl face o opțiune sigură, conform specialiștilor.

Vaccinul hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep. B) se administrează în etape, la vârstele de 2, 4 și 11 luni, conform programului național de vaccinare.

La 6 ani, se administrează vaccinul tetravalent (DTPa-VPI) / VPI.