BIOGRAFIE – Nicu Covaci, artist vizual, grafician, compozitor și chitarist, fondator al celebrei formații Phoenix

BIOGRAFIE – Nicu Covaci, artist vizual, grafician, compozitor și chitarist, fondator al celebrei formații Phoenix
Nicu Covaci, Foto: Agerpres

Nicu Covaci este recunoscut ca unul dintre cei mai influenți muzicieni români, fiind fondatorul celebrei formații Phoenix. Moștenirea sa artistică include lucrări memorabile precum: „Vremuri”, „Mugur de fluier”, „Cei ce ne-au dat nume” și „În umbra marelui U.R.S.S”.

„De azi ne așteaptă, Dincolo, Cel Ce Ne-a Dat Nume. Prin tot ce ne-a lăsat moștenire, Nicu Covaci este, de azi, pururea NEMURITOR!”, este mesajul transmis de formația Phoenix la trecerea în neființă a marelui artist.

Nicu Covaci s-a născut pe 19 aprilie 1947, în Timișoara. A fost compozitor, chitarist, artist vizual și grafician, având studii în pian, acordeon și limbi străine. A absolvit Liceul de arte plastice și Institutul de Arte Plastice din Timișoara.

Formația Phoenix a fost înființată în 1961, având debutul oficial un an mai târziu.

Prima sa compoziție a fost piesa „Știu că mă iubești și tu”, înregistrată la radio în 1964, followed by two other recordings in 1965: „Bun e vinul ghiurghiuliu” și „Pădure, pădure”, cele dintâi melodii de rock românesc inspirate din folclor, păstrate în arhiva Radio România.

După 1971, stilul formației a evoluat către etno-rock. În 1977, membrii grupului au fugit în Germania, funcționând între anii 1977 - 1989 sub numele Transylvania-Phoenix. Trupa s-a întors în România în 1990.

Actuala componență a formației include artiști precum: Nicu Covaci – chitară, voce, Costin Adam – voce, Flavius Hosu – baterie, Dan Albu – chitară, voce, Cristi Gram – chitară, voce, Dzidek Marcinkiewicz – clape, bass, voce, Volker Vaessen – bass și Marc Alexandru Tinț – chitară.

Printre foștii membri se numără artiști de renume precum Ovidiu Lipan „Țăndărică”, Josef Kappl, Mani Neumann, Mircea Baniciu, Florin (Moni) Bordeianu, Günther (Spitzly) Reininger, Kamocsa (Kamo) Béla, Costin Petrescu, Ionuț Contraș, Bogdan Muntenita și Bogdan Bradu.

Discografia formației în România este reprezentată de albume influente precum: „Vremuri” (1968), „Floarea stâncilor” (1969), „Cei ce ne-au dat nume” (1972, reeditat pe CD în 1999), „Meșterul Manole” (1973), „Mugur de fluier” (1974, reeditat pe CD în 1999) și „Cantofabule” (1975). Dintre albumele lansate după revenirea în România, se numără: „În umbra marelui urs” (2000), „În umbra marelui U.R.S.S” (2003), „Baba Novak” (2005) și „Vino, Țepeș!” (2014).

Moment definitoriu – Formația a fost interzisă în 1974

Conform relatărilor lui Covaci, formația a fost interzisă în 1974. El a planificat să plece și, ajungând în Amsterdam, a căutat studiouri pentru a continua activitatea trupei în afară. S-a decis să scape ilegal de colegii săi din țară, ascunzându-i în echipamentele sale de sunet și încercând să traverseze granițele.

După mutarea în Germania, Nicu Covaci a început să predea artă și a organizat expoziții de pictură, având proiecte precum cele de la teatrul din Osnabrück.

Formația, stabilită în Germania, a activat sub numele Mad House și Transsylvania Phoenix, înregistrând discuri și colaborând cu artiști de renume.

Cronologie

În mai 1990, Covaci revine în fața publicului român după 13 ani, la un festival din București, alături de Mircea Baniciu. Publicul, majoritatea tinerilor care au crescut fără formația, a cântat versurile pieselor cunoscute.

În același an, formația susține un concert la Paris și planifică un turneu în România.

Din 1991 și până în prezent, Phoenix a susținut concerte atât în România, cât și în diverse țări din estul și vestul Europei.

În 1992, Covaci produce un album prestigios, „Symphoenix”, cu participarea corului Song și a Orchestrei Sinfonice a Radioului București.

CD-ul „Catafabule” este lansat în 1993.

Un nou contract cu Electrecord în 1996 duce la lansarea CD-urilor „Vremuri – Anii 60”, „Cei ce ne-au dat nume” și „Mugur de fluier”.

CD-ul „Aniversare 35” este lansat în 1997.

Cea mai mare turneu Phoenix a avut loc în 1998, cu producția „Cantafabule”, inclusiv elemente de balet și proiecții vizuale.

Formația înregistrează un maxi-CD denumit „Ora – Hora” în 1999, urmat de un turneu în Germania și România.

Albumul „La umbra marelui urs” apare în 2000, însoțit de o versiune în engleză, având parte de un turneu de promovare în Germania.

Pe 12 noiembrie 2007, Nicu Covaci și alți membri ai formației au fost decorați cu Meritul cultural în grad de cavaler de către președintele țării.

Nicu Covaci a sărbătorit 70 de ani pe 19 aprilie 2017, cu un concert special la Arenele Romane.

Covaci a publicat volumele „Phoenix: Însă eu, o pasăre” și „Phoenix. Giudecata înțelepților” în 2014.

Documentarul „Phoenix. Har/Jar” a fost lansat în 2022, urmând să reunească istoria formației și evenimentele cheie din cariera sa.

Cartea „Phoenix. Har/Jar” a fost lansată de asemenea în 2022 la Târgul Gaudeamus, având prezenți membri ai trupei.

Documentarul „Phoenix – Povestea” a fost prezentat în 2022 în cadrul festivalului Serilor Filmului Românesc de la Iași.

Expoziția de pictură „Fie să renască”, semnată de Nicu Covaci și Valeriu Sepi, a avut loc la Muzeul Național „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu.

Recomandari
Show Cookie Preferences