Cauzele șomajului de lungă durată în România: lipsa competențelor și munca nedeclarată – raport UE
Analiza de ţară a Comisiei Europene, publicată recent, evidenţiază că şomajul de lungă durată în România este influenţat de lipsa competenţelor adecvate şi de o mare proporţie a muncii nedeclarate, estimată la 1,4 milioane de persoane.
Executivul comunitar subliniază că este esenţial să se abordeze provocările legate de dezvoltarea competenţelor pentru a facilita o tranziţie justă către o economie digitală şi ecologică. În 2023, doar 27,7% dintre persoanele cu vârste între 16 și 74 de ani din România aveau abilităţi digitale de bază, comparativ cu 55,5% în Uniunea Europeană, iar acest decalaj s-a extins din 2021.
Comisia Europeană a realizat o analiză detaliată referitoare la angajarea forţei de muncă, competenţe şi incluziune socială pentru România, Bulgaria, Estonia, Spania, Italia, Lituania şi Ungaria, oferind o viziune completă a rezultatelor cadrului de convergenţă socială.
Rată scăzută de ocupare pe piața muncii
Această analiză cuprinde rezultatele din Raportul comun privind ocuparea forţei de muncă din 2024, care include o evaluare a tuturor statelor membre, iar raportul a fost adoptat de Consiliu în martie 2024.
Impactul transferurilor sociale, excluzând pensiile, asupra reducerii sărăciei este semnificativ mai mic decât media UE, iar accesul la servicii de protecţie socială se menţine o provocare majoră. De asemenea, există o participare scăzută a copiilor la educaţia timpurie, iar nevoile nesatisfăcute în domeniul sănătăţii sunt crescute.
Problemele cum ar fi rata ridicată a părăsirii timpurii a şcolii, mai ales în mediile rurale şi în comunităţile marginalizate, precum şi performanţele slabe în competenţele de bază, sugerează o necesitate acută de îmbunătăţire a calităţii şi accesibilităţii educaţiei.
Pe piaţa muncii, în ciuda progreselor realizate, rata de ocupare rămâne scăzută, mai ales în rândul femeilor, persoanelor cu dizabilităţi, tinerilor, celor cu studii reduse şi romilor. Totodată, riscurile de sărăcie în rândul celor angajaţi sunt serioase, iar rata şomajului pe termen lung este uşor peste media UE.
Măsurile implementate, cum ar fi reformele în protecţia socială, noi legi în domeniul educaţiei, şi strategii pentru reducerea abandonului şcolar, ar putea ajuta România să înfrunte provocările identificate, dar mai sunt necesare îmbunătăţiri în educaţie, sănătate, servicii sociale şi pe piaţa muncii.
Probleme critice în domeniul educației
România se confruntă cu riscuri de convergenţă socială, fiind evaluată pe baza a 11 indicatori care includ protecţia socială, inclusiunea persoanelor vulnerabile, eficacitatea transferurilor sociale în reducerea sărăciei şi problemele din sistemul de sănătate.
În domeniul educaţiei, participarea copiilor sub trei ani la îngrijire formală, abandonul timpuriu din educaţie şi abilităţile digitale de bază sunt considerate puncte critice.
Deşi piaţa muncii prezintă îmbunătăţiri, este necesară o atenţie continuă asupra acestor aspecte, în special pentru tinerii NEET (nici în educaţie, nici la muncă) şi persoanele cu dizabilităţi.
Munca nedeclarată, estimată la 1,4 milioane de persoane
În ciuda îmbunătăţirilor pe piaţa muncii, persistă dificultăţi, iar rata angajării a crescut în ultimul deceniu, dar rămâne sub media Uniunii Europene, cu mari variaţii regionale.
Rata angajării a crescut în Bucureşti-Ilfov datorită investiţiilor externe, iar în alte regiuni aceasta s-a stagnat sau a scăzut. Rata şomajului din România a fost de 5,6%, reflectând un nivel mai scăzut decât media UE.
De asemenea, rata şomajului pe termen lung a crescut uşor după o perioadă de îmbunătăţiri, dar ponderea acestuia în totalul şomajului de lungă durată a scăzut la 38,6%. Provocările legate de competenţe şi munca nedeclarată sunt esenţiale pentru o dezvoltare economică durabilă.
Participarea adulţilor la învăţare continuă rămâne scăzută, în special în rândul celor care nu au absolvit liceul, punând în evidenţă inegalităţile din sistemul educaţional.
