Vladimir Tismăneanu comentează declarația lui Crin Antonescu la Securitate: „Pușlama atunci, pușlama azi”

Vladimir Tismăneanu a subliniat, într-o postare pe Facebook, că „Crin nu doar că nu s-a opus, dar a și intensificat acțiunile, oferindu-și serviciile” în urma declarației date de Antonescu în 1988 la Securitate.

Tismăneanu, profesor de științe politice la Universitatea Maryland și fost președinte al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, a evidențiat o frază din declarația lui Crin Antonescu, în care acesta era chemat să depună mărturie despre un prieten care dorea să fugă din țară.

Antonescu a menționat în declarația datată 13 ianuarie 1988: „Am capacitatea de a influența pozitiv persoana în cauză, are încredere în mine și mă consultă.”

Tismăneanu a descris acest gest ca o manipulare bine gândită prin voluntariat, menționând că scopul era influențarea „obiectivului” conform instrucțiunilor „organelor”. El a subliniat că nu știm ce a urmat, dar că ofițerii de Securitate întocmeau „rapoarte de activitate” despre asemenea acțiuni.

Academicianul a solicitat ca activitatea lui Antonescu să fie investigată în continuare în arhivele Direcției Județene de Securitate din Tulcea, unde acesta era profesor la acea vreme.

„Crin nu doar că nu s-a opus, ci s-a oferit să colaboreze. Cui, Securității. Importanța nu constă în dacă informațiile au fost utilizate, ci în faptul că acest dascăl de istorie a acționat sub autoritate. Pușlama atunci, pușlama azi”, a conchis Vladimir Tismăneanu.

Declarația lui Crin Antonescu la Securitate

Crin Antonescu, candidatul PSD-PNL-UDMR pentru alegerile prezidențiale, a prezentat joi, în cadrul unei conferințe de presă, declarația dată în 1988, subliniind că nu a fost o notă informativă. Conform lui, declarația conține „doar informații cunoscute” de ofițerii care l-au investigat pe Ștefan Costache, un prieten care a încercat să evadeze din țară în perioada comunistă.

Antonescu a declarat: „Aceasta reprezintă doar o relatare a faptelor, era o formalitate și nu am simțit nicio presiune în acea perioadă. Este foarte clar că nu a existat nicio altă formă de colaborare sau contact între mine și Securitate.”

De asemenea, el a solicitat accesul la toate documentele ce fac referire la activitatea sa, după ce CNSAS a emis o adeverință prin care confirmă că nu a colaborat sau fost informator al Securității, dar recunoaște declarația din 1988 despre prietenul său.