INTERVIU. Frasa controversată prin care Crin Antonescu a finalizat declarația la Securitate, analizată de un disident anticomunist: „Este formularea cuiva care se află sub influența ofițerului din fața sa. Nu oricine a fost Doina Cornea”

Referitor la exprimarea de la finalul declarației lui Crin Antonescu, în care afirmă „Vă relatez că am posibilitatea să exercit influență pozitivă asupra celui în cauză”, Gabriel Andreescu a menționat că aceasta se aseamănă cu „formularea cuiva care se află sub puterea ofițerului din fața sa”. Andreescu consideră că aducerea în atenția publicului a acestei declarații din 1988 constituie „o acțiune de compromitere tipică în context electoral”.

• „Dacă ofițerul de securitate ar fi adresat aceleași întrebări Doinei Cornea, disidenta i-ar fi spus cel mai probabil: „Nu-mi cereți să vorbesc despre un coleg de rău”. Andreescu a subliniat că are cunoștințe în acest sens, având în vedere că a studiat dosarul Doinei Cornea.
• Gabriel Andreescu a mai adăugat că, din perspectiva unui individ care a fost îndelung anchetat și încarcerat de Securitate, declarația lui Crin Antonescu de astăzi demonstrează că „la acel moment (în orice caz), nu era informator”.

În istoria disidenței românești, Gabriel Andreescu, de 73 de ani, este o personalitate apreciată de aproape toate orientările politice. Activist pentru drepturile omului și specialist în științele politice, el s-a opus deschis lui Ceaușescu și regimului său, plătind prețul acestei opuneri prin închisoare și urmăriri până în ultimele clipe ale comunismului.

De-a lungul ultimilor 36 de ani, Andreescu și-a menținut o distanță critică față de orice putere. El a fost invitat să explice cum a perceput evenimentele din jurul lui Crin Antonescu, precum și informațiile recente făcute publice.

- Domnule Gabriel Andreescu, cum ați perceput acest subiect referitor la declarația lui Crin Antonescu la fosta Securitate din 1988? Gabriel Andreescu: Este o acțiune de compromitere tipică în bătălia electorală. Este o dovadă a insuficientei conștientizări publice a infiltrării masive a foștilor ofițeri de securitate, informatori și alessi lor în viața politică românească. Vocile unor Marius Oprea, Valeriu Nicolae etc. nu reușesc să acopere haosul alegerilor. A fost permis ca Nicușor Dan să fie acuzat de colaborare cu Securitatea de susținătorii formației POT, reprezentată acum în Parlament de fostul ofițer de Securitate Marian Rizea. Este o ipocrizie evidentă!

„Nepublicarea notelor de constatare nu are nicio justificare”

- Dar cum s-a comunicat această declarație? Faptul că nota de constatare nu este publică, iar informațiile disponibile la dosar pot fi consultate doar de persoana vizată? – CNSAS publică adeverințele pe site-ul său, făcându-le accesibile. Dosarele de Securitate pe numele lui Crin Antonescu pot fi consultate și de cercetători acreditați, dacă sunt relevante pentru studiile lor.

Legea permite CNSAS să publice Notele de constatare după anonimizarea eventualelor date cu caracter personal. Principiile esențiale ale legii care reglementează accesul la propriile dosare și deconspirarea Securității vizează asigurarea dreptului de acces la informații de interes public.

Interesul pentru cunoașterea trecutului unui candidat la prezidențiale este semnificativ. Nepublicarea notelor de constatare este o practică a CNSAS, care nu are acoperire legală. Media ar putea lansa o campanie pentru a determina Consiliul să publice aceste note (anonimizate), subliniind interesul public – dacă se justifică.

„Practica standard a Securității”

- Crin Antonescu a negat orice colaborare cu fosta Securitate, precizând că a fost convocat doar ca urmărit în 1988 în legătură cu un prieten care a încercat să fugă din țară. Puteți oferi context suplimentar? – Investigarea relațiilor persoanelor apropiate celor care au intrat în vizorul Securității era o practică standard. Securitatea era obligată să-și justifice activitatea anuală în fața conducerii PCR, ceea ce le impunea colaborarea cu cei căror informații le solicita.

- Declarația lui Crin Antonescu a fost formulată în nume propriu, nu sub pseudonim. Ce relevanță are acest lucru? – Aceasta dovedește că, la acel moment (în orice caz), Crin Antonescu nu era informator. Dacă ar fi fost, i s-ar fi cerut să redacteze un raport informativ, să primească o sarcină etc. Când un document începe cu „Declarație”, cel implicat nu este văzut în fața ofițerului ca un informator (deși în cazuri rare poate exista colaborarea cu un alt Departament al Securității). Ceva similar ocurge frecvent în cazul anchetelor.

- Era justificată secretizarea acestei note de constatare de către CNSAS? Chiar Crin Antonescu a afirmat că „Dacă este secretizată, e inexplicabil, mă dezavantajează și generează suspiciuni.” – Notele de constatare sunt rezultatul muncii Direcției de Investigații a CNSAS cu materialele din arhivă. Acestea nu conțin secrete de stat, altfel nu ar fi fost arhivate. Ele pot conține informații private ce trebuie să fie protejate de public. În mod evident, pot fi anonimizate.

- În spațiul public a fost discutată mult formularea finală: „Vă relatez că am posibilitatea să exercit influență pozitivă asupra celui în cauză, are încredere în mine, mă consultă, însă totuși pare debusolat, afirmând că după cele întâmplate reușita lui în viață nu ar mai fi atât de sigură.” S-a sugerat că aceasta ar indica o disponibilitate de colaborare. Care este opinia dumneavoastră despre această afirmație?

- Este formularea cuiva aflat sub influența ofițerului și care caută o modalitate de a scăpa dintr-o situație traumatizantă. Dacă ofițerul de securitate i-ar fi adresat aceleași întrebări Doinei Cornea, disidenta ar fi spus foarte probabil: „Nu-mi cereți să vorbesc despre un coleg de rău”. (Afirm acest lucru având în vedere că i-am citit dosarul.) Nu oricine a avut curajul Doinei Cornea.

Crin Antonescu: „Nu am avut legături cu Securitatea, ci doar din postura de urmărit”

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a emis o adeverință certificând că Crin Antonescu, candidatul la prezidențiale al alianței PSD-PNL-UDMR, nu a fost colaborator sau informator al Securității. Adeverința a fost eliberată după ce cercetătorii CNSAS au descoperit o declarație dată de Antonescu în 1988, în legătură cu un coleg profesor de la Școala din Niculițel (județul Tulcea), document semnat cu numele său, nu cu un nume conspirativ.

„Nu am fost niciodată, sub nicio formă, colaborator al Securității și nu am desfășurat activitate de poliție politică. Nu am avut nicio legătură cu Securitatea, decât din postura de urmărit”, a afirmat Crin Antonescu într-o conferință de presă.

La două zile după această declarație, Crin Antonescu a prezentat, în cadrul unei conferințe de presă, conținutul documentelor CNSAS, după ce a vizitat sediul instituției pentru a consulta dosarul care îl privește. El a citit întreaga declarație dată în 1988.

Declarația completă dată de Crin Antonescu în fața Securității

«Declarație: Subsemnatul, profesor de istorie (…) vă declar că îl cunosc pe Costache Ștefan, inginer la întreprinderea mase plastice din Tulcea, de aproximativ 20 de ani. Am crescut împreună, am fost colegi, iar după clasa a opta Costache Ștefan a plecat la București pentru a urma cursurile unui liceu de specialitate, apoi a finalizat și facultatea de construcții.

În prezent avem o relație amicală. În toamna anului 1987, după ce Costache Ștefan a revenit dintr-o excursie în Bulgaria, ne-a împărtășit următoarele (….).

La sfârșitul excursiei, la Sofia, a încercat să călătorească la Viena fără a avea viza necesară sau pașaport. A fost reținut de autoritățile bulgare la aeroport, a fost ținut câteva zile în Bulgaria, iar apoi a fost trimis înapoi în România.

Din București, a fost însoțit de două cadre de miliție și la Tulcea a mai fost reținut pentru o scurtă perioadă, unde a fost investigat de miliție și Securitate. A menționat că toate aceste evenimente au decurs în condiții normale.

Mi-a explicat că la început a avut dorința de a călători la Viena, dar ulterior a afirmat că nu s-ar mai întoarce. Am aflat că autoritățile au găsit la el acasă anumite pachete cu obiecte personale destinate unor prieteni, având ca destinație numele meu scris pe bilețele. Nu cunosc conținutul pachetului.

Referitor la faptele menționate, afirm că, deși suntem prieteni apropiați, nu am cunoscut intențiile lui Costache Ștefan. Eram conștient doar că a solicitat aprobarea pentru o excursie în mai multe țări socialiste, iar viza pentru Bulgaria a fost singura acceptată.

Am înțeles că nimeni nu știa ce intenții avea, nici părinții sau sora lui. M-a surprins, având în vedere că el nu a exprimat niciodată dorința de a emigra. Am posibilitatea să exercit influență pozitivă asupra acestuia, are încredere în mine și se consultă cu mine. Totuși, mi se pare că după acele evenimente, reușita lui în viață nu mai este sigură. Crin Antonescu, 13.01.1988.»