Cercetătorii au descoperit sute de rămășițe umane în Tamisa și investighează cum au ajuns acolo
Începând cu secolul al XIX-lea, pe fundul Tamisei au fost găsite numeroase resturi osteologice umane. Studiile anterioare sugerau că unele dintre aceste rămășițe au vechimi semnificative, însă un recent studiu publicat în revista Antiquity arată că aceste descoperiri nu sunt deloc izolate.
Studiul, realizat de cercetători de la Muzeul de Istoria Naturală din Londra, a inclus analize cu radiocarbon pe 30 de schelete găsite. Rezultatele arată că, deși aceste rămășițe au o vechime cuprinsă între 6.000 de ani și 200 de ani, majoritatea datând din perioada de final a Epocii Bronzului și începutul Epocii Fierului (între 3.400 și 800 î.Hr).
„Aglomerarea de rămășițe umane din Tamisa este unică”
Conform lui Nichola Arthur, curator la Muzeul de Istorie Naturală din Londra și coordonator al studiului, „Scheletele umane descoperite în lacuri sau râuri sunt frecvente în nord-vestul Europei, dar concentrarea rămășițelor din Tamisa se deosebește. Întrebarea majoră rămâne: cum au ajuns ele acolo?”
Printre cele mai vechi teorii propuse se numără ideea că aceste rămășițe ar proveni dintr-o bătălie între celți și romani, ipoteză care a fost respinsă de cercetările recente de dată cu analiza radiocarbon.
La sfârșitul secolului XX, experții au sugerat, de asemenea, că rămășițele ar fi fost aduse în apă din cauza eroziunii malurilor ce găzduiau locuri de înhumare sau că ar putea fi osemintele unor persoane care s-au înecat.
„Majoritatea scheletelor găsite în secțiuni mai sus ale râului susține ipoteza că aceasta nu este o acumulare întâmplătoare de oseminte. Este posibil ca un eveniment semnificativ să fi avut loc în perioada de tranziție între Epoca Bronzului și Epoca Fierului,” completează Nichola Arthur.
Ipotezele cercetătorilor
Cercetătorii examinează în prezent posibilitatea unor practici funerare în zonă, dar această teorie necesită dovezi solide pentru a fi acceptată pe scară largă. De asemenea, Chris Knüsel, bioarheolog la Universitatea din Bordeaux, care nu a participat la studiu, sugerează că mai degrabă aceste rămășițe ar putea aparține victimelor unor conflicte legate de controlul râului.
Echipa din Londra nu exclude nicio ipoteză, subliniind totuși că analizele efectuate până acum indică existența unor morți violente și un tipar specific de traume pe osemintele din Tamisa.
Potrivit autorilor studiului, munca de cercetare continuă prin colectarea și analiza acestor urme de violență de pe rămășițele umane. Provocarea cea mai mare pentru acest proiect rămâne să stabilească dacă aceste dovezi susțin ideea unor bătălii uitate sau a unor practici funerare specifice preistorice, concluzionează Nichola Arthur.
