Cercetătorii au elucidat misterul intrigantei „mummii urlătoare”, care i-a perplexat pe arheologi timp de aproape un secol

O mumie descoperită în 1935 în cadrul unei expediții arheologice la Deir el-Bahari, în apropierea Luxor, a lăsat arheologii în confuzie timp de aproape un secol, dar acum, oamenii de știință cred că au găsit o explicație pentru starea sa neobișnuită, conform Reuters.

Această descoperire din prima parte a secolului XX a fost numită „femeia urlătoare” sau „mumie urlătoare” deoarece a fost găsită cu gura deschisă într-o aparentă expresie de durere.

Cercetătorii au aplicat tomografia computerizată (CT) pentru a efectua o „disecție” virtuală a mumiei. Analizele efectuate au condus la concluzia că aceasta a murit foarte probabil în suferință, o descoperire care nu va mira experții.

Echipa de cercetare consideră că femeia a suferit o formă rară de contracție musculară cunoscută sub numele de „spasm cadaveric”, care se produce în momentul decesului.

Noile cercetări oferă noi indicii despre „mumie urlătoare”

Scanările CT au relevat de asemenea că femeia avea 48 de ani la momentul morții și că suferea de o formă ușoară de artrită spinală. Profesorul Sahar Saleem de la Universitatea din Cairo, expert în radiologie, este autorul principal al studiului publicat în revista Frontiers in Medicine.

Femeia a fost îmbălsămată cu aproximativ 3.500 de ani în urmă, într-o perioadă a istoriei egiptene cunoscută drept Noul Regat. Mumia a fost conservată bine, fiind utilizate substanțe rare și costisitoare, precum uleiul de ienupăr și tămâie rășină.

Anticii egipteni acordau o mare importanță păstrării cadavrelor după moarte, credând că procesul de mumificare este crucial pentru o existență demnă în viața de apoi. De obicei, în timpul mumificării, organelle interne erau îndepărtate, însă acest procedeu nu a fost aplicat în cazul „mumiei urlătoare”.

„În antichitate, cei responsabili cu îmbălsămarea se asigurau că trupul decedat arăta bine pentru viața de apoi. De aceea, se preocupau să închidă gura morților prin legarea mandibulei, prevenind astfel căderea ei postmortem, un fenomen normal”, explică profesorul Saleem.

De asemenea, acesta subliniază că substanțele de calitate superioară utilizate pentru îmbălsămare exclud ipoteza unui proces neglijent în care s-ar fi uitat închiderea gurii.

Cercetătorii cred că au găsit cea mai credibilă explicație pentru starea neobișnuită a mumiei egiptene

„De fapt, îmbălsămarea a fost efectuată corect și au fost utilizate obiecte funerare de valoare – cum ar fi două inele din aur și argint și o perucă lungă din fibre de palmier”, subliniază cercetătorul.

„Aceasta deschide ușa către alte ipoteze legate de gura deschisă – că femeia ar fi murit strigând de durere și că mușchii feței s-au contractat, menținând această expresie în timpul decesului, din cauza spasmului cadaveric”, explică Sahar Saleem.

Totuși, el precizează că, 3.500 de ani mai târziu, „povestea și circumstanțele morții acestei femei rămân neclare”, astfel că, în lumina acestor aspecte, nu se poate determina cu exactitate cauza poziției neobișnuite a feței după procesul de mumificare.

Cercetătorul de la Universitatea din Cairo consideră că, deși lucrurile nu sunt pe deplin clare, spasmul cadaveric este cea mai plauzibilă explicație pentru modul în care această mumie a fost conservată.

A exclusionat posibilitatea ca mumia să fi fost îmbălsămată în timp ce femeia era încă în viață, afirmând că nu crede că „acest lucru ar fi fost posibil”.

Informații despre femeia care a trăit acum 3.500 de ani

„Mumia urlătoare” a fost găsită în orașul antic Teba în timpul săpăturilor efectuate de un oficial de rang înalt pe nume Senmut, care a fost arhitect și supervizor al lucrărilor regale în timpul domniei reginei Hatșepsut (1479 – 1458 î.e.n.). Unii istorici speculează că Senmut ar fi fost amantul reginei.

Mumia a fost descoperită într-un sarcofag de lemn situat într-o cameră funerară sub cavoul familiei lui Senmut.

Deși arheologii nu au reușit să stabilească identitatea sa, se crede că ea a fost o persoană cu un statut social înalt, având în vedere bijuteriile valoroase găsite în sarcofag.

„Mumia urlătoare” nu este singura mumie cu gura deschisă descoperită, astfel de cazuri fiind întâlnite atât în Egipt, cât și în Americi. Cercetătorii egipteni estimează acum că ipoteza lor poate explica și alte descoperiri de acest gen.