Cercetătorii au finalizat pentru prima dată secvențierea genomului unui egiptean din perioada construcției piramidelor. Iată ce au descoperit.

ADN-ul extras din rămășițele unui bărbat din Egiptul antic, contemporan cu construirea primelor piramide, ne oferă dovezi despre interacțiunile dintre două mari culturi ale vremii, conform unui raport Reuters.

Deși studierea unui singur genom poate părea limitată, această descoperire oferă o imagine valoroasă asupra istoriei genetice a egiptenilor antici, un demers complex, având în vedere că clima caldă din Egipt nu favorizează conservarea ADN-ului.

Cercetătorii au obținut ADN din rădăcinile a doi dinți ce au aparținut unui bărbat care a fost înmormântat timp de milenii într-un vas ceramic mare și sigilat, situat într-un mormânt săpat în stâncă. Această realizare a permis secvențierea întregului său genom, o premieră pentru indivizii din Egiptul antic.

Specialiștii estimează că bărbatul a trăit acum 4.500 - 4.800 de ani, în pragul unei perioade de prosperitate populară, cunoscută sub numele de Vechiul Regat al Egiptului, recunoscută pentru construirea piramidelor grandioase, utilizate ca morminte pentru faraoni.

Rămășițele egipteanului sugerează conexiuni cu Mesopotamia

Vasul ceramic a fost descoperit în 1902 într-un loc numit Nuwayrat, situat la aproximativ 270 km sud de Cairo. Cercetătorii au notat că bărbatul avea aproximativ 60 de ani la momentul morții, iar unele trăsături ale scheletului său sugerează o activitate profesională în olarie.

Analiza ADN-ului a indicat faptul că bărbatul provenea în principal din populațiile locale, cu aproximativ 80% din originea sa genetică asociată cu Egiptul sau zonele învecinate din nordul Africii. Totuși, 20% din originea sa genetică era legată de regiunea istorică cunoscută sub numele de Semiluna Fertilă, ce include Mesopotamia.

„Acest lucru sugerează existența unor legături genetice semnificative între Egiptul antic și partea estică a Semilunii Fertile,” explică Adeline Morez Jacobs, geneticiană la Universitatea John Moores din Liverpool și autoarea principală a studiului publicat recent în revista Nature.

Aceste descoperiri completează dovezile arheologice care subliniază interacțiunile comerciale și culturale dintre Egiptul antic și Mesopotamia, regiune ce include astăzi Iraq și părți din Iran și Siria.

În mileniul al treilea î.Hr., Egiptul și Mesopotamia erau în fruntea civilizației umane, remarcându-se prin progrese în scriere, arhitectură, artă, religie și știință.

Bărbatul a trăit în perioada ridicării Mării Piramide a lui Keops

Roata olarului, care provine din Mesopotamia, a apărut pentru prima dată în Egipt în perioada în care bărbatul a trăit, o eră în care au fost ridicate primele piramide, inclusiv Piramida în Trepte a faraonului Djoser de la Saqqara și Marea Piramidă a faraonului Khufu.

Aproximativ 90% din scheletul bărbatului a fost păstrat, având o înălțime de aproximativ 1,59 metri și o constituție subțire. De asemenea, acesta prezenta unele afecțiuni specifice vârstei înaintate, precum osteoporoza și osteoartrita, precum și un abces mare, netratat, cauzat de o infecție dentară.

„Obținerea ADN-ului antic din rămășițele egiptene a fost extrem de provocatoare din cauza climatei calde, care accelerează degradarea ADN-ului. Temperaturile ridicate deteriorază materialul genetic mai rapid decât în medii mai reci,” afirmă Pontus Skoglund, genetician la Institutul Francis Crick din Londra, coautor al studiului.

„Înhumarea individului într-un vas ceramic, plasat într-un mormânt săpat în stâncă, a contribuit, fără îndoială, la conservarea rarefă a ADN-ului în această zonă,” completează Skoglund.

Bărbatul a fost îngropat înainte de apariția mumificării ca practică comună în Egipt

Faptul că înmormântarea a avut loc înainte ca mumificarea să devină standard în Egipt ar fi putut ajuta la prevenirea degradării ADN-ului prin evitarea tehnicilor complexe de conservare.

Cercetătorii au întâmpinat dificultăți în recuperarea genomurilor egiptene antice, o încercare anterioară fiind capabilă să secvențieze parțial genomul a trei indivizi dintr-o perioadă cu aproximativ 1.500 de ani ulterior față de bărbatul de la Nuwayrat.

Având în vedere dificultățile întâmpinate, cercetătorii au fost surprinși de succesul lor în secvențierea genomului acestui bărbat. „Da, a fost o încercare cu puține perspective de succes,” declară Skoglund.

Este posibil ca bărbatul să fi avut ocupații legate de olărit sau alte meserii care implicau mișcări similare, având în vedere semnele musculare observate pe oasele sale, asociate cu statul prelungit în poziții cu membrele întinse.

„Toate indiciile corespund mișcărilor unui olar, așa cum sunt ilustrate în iconografia Egiptului antic,” afirmă Joel Irish, bioarheolog și coautor al studiului.

„Este probabil să fi avut un statut social deosebit, având în vedere că a fost înmormântat într-un mormânt săpat în stâncă, ceea ce contrazice stilul de viață adesea asocial al unui olar, meserie considerată în general de apartenență la clasa muncitoare. Poate că a fost un olar deosebit,” speculează acesta.