Constituțional slăbit sau semn de boală? Investigații esențiale pentru un copil care nu se îngrașă

Mai mulți părinți observă că, în ciuda unei mese aparent normale, copilul rămâne subponderal. Acest text clarifică pragurile asociate subponderalității, diferența dintre o constituție slabă de tip genetic și o afectiune care provoacă scădere în greutate, analizele de bază și momentele optime pentru un consult endocrinologic, susținute de date științifice recente.

Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 190 de milioane de tineri cu vârste între 5 și 19 ani au un IMC situat sub nivelul -2 DS față de media pentru vârstă și sex. Pe de altă parte, Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor consideră subponderalitate orice IMC situat sub percentila 5 pe curbele specifice pentru 2-19 ani. Pentru a facilita o greutate apreciată și o dietă echilibrată, cruciale pentru tratarea și prevenția multor afecțiuni, există servicii dedicate Medicinei Stilului de Viață. Echipa multidisciplinară din aceste centre evaluează, tratează și monitorizează problematicile de sănătate, oferind soluții integrate și personalizate, structurate pe șase paliere: nutriție, psihologie, somnologie, managementul dependențelor, activitate fizică și mindfulness. În spatele unei greutăți insuficiente pot sta factori genetici, boli cronice sau tulburări de alimentație; o evaluare atentă este esențială pentru a preveni întârzierile în creștere și complicațiile.

Cum poți ști că e prea slab?

Primul reper este curba de creștere și linia de referință minus două deviații standard. Medicii notează greutatea și înălțimea pe un grafic OMS care include mai multe linii paralele. Linia de jos, marcată cu minus două DS, marchează pragul subponderalității. Dacă punctul copilului este sub această linie, vorbim de subponderalitate; dacă scade sub minus trei DS, situația se consideră subponderal sever.

Exemplu practic: o fată de 14 ani cu înălțime de 1,60 m și o greutate aproximativ 41 kg (IMC în jur de 16) se încadrează sub linia minus 2 DS, adică subponderalitate.

Regula percentilei 5, potrivit metodologiei CDC. Graficul american este ușor diferit, împărțit pe percentile. Dacă IMC-ul copilului este sub percentila 5, apare alarma subponderalității. Pe grafic se caută linia marcată 5%, iar orice valoare sub ea ridică un semn de întrebare.

Faltering growth – când curba se prăbușește

Nu contează doar valoarea curentă, ci și traiectoria în timp. O scădere de cel puțin o linie (aprox 1 DS) sau coborârea a două benzi percentile în 3–6 luni indică o creștere slăbită, adică organismul nu mai acumulează greutate conform așteptărilor. Este momentul pentru analize amănunțite și un plan nutrițional.

De ce este important să intervenim devreme

La scară globală, consecințele pentru adolescenți includ întârzierea pubertății, menstruații neregulate și fragilitatea oaselor, conform datelor OMS. O greutate prea mică în perioadele de creștere poate reduce densitatea osoasă cu până la 10% și poate crește riscul fracturilor până la vârsta adultă.

Ce pot face părinții, pas cu pas

În esență, verificați poziția copilului pe grafic și evoluția în timp. Este sub linia minus 2 sau sub percentila 5? Este momentul să acționați. Dacă traiectoria coboară brusc, cu atât mai mult. Intervenția timpurie, nutritivă și, dacă este necesar, endocrinologică, susține creșterea, sănătatea oaselor și binele psihic pe termen lung.

Slab genetic sau semn de boală? Cum deosebim constituționalul de patologic

Constituțional Thinness CT descrie adolescenții cu IMC scăzut, dar starea generală este bună, pubertatea este în curs și markerii biologici se află în limite normale. Aceștia pot avea un istoric familial de slăbire constituțională, dar nu prezintă amenoree, anemie sau deficit de vitamine.

În contrast, scăderea ponderală de tip patologic este adesea însoțită de oboseală, tulburări digestive sau dezechilibre hormonale. De exemplu, anorexia nervoasă implică teama intensă de îngrășare și restricții alimentare severe, respectiv una dintre cele mai mari mortalități dintre tulburările psihice.

Adesea, anxietatea sau depresia complica tabloul; de aceea ghidurile recomandă screening psihologic la orice adolescent subponderal. Semnele de alarmă pentru cauze organice includ diaree cronica, dureri abdominale, febră sau un istoric familial de boli autoimune, indicii care justifică investigații suplimentare.

Analize esențiale pentru un adolescent care nu ia în greutate

Evaluarea initială cuprinde hemoleucogramă, VSH sau CRP, profil hepatic și renal, ionogramă și test de urină pentru a exclude infecții, anemii sau disfuncții organismice. Se adaugă teste hormonale TSH și FT4 și dozarea IGF-1 în cazul unei suspiciuni de afectare tiroidiană sau deficit de hormon de creștere. Screeningul pentru boala celiacă prin anticorpi IgA anti-tTG este uzual atunci când adolescentul consumă gluten. Recomandările includ și coprocultură, examinare parazito logică și test de absorbție a grăsimilor în caz de diaree prelungită.

În formele severe, literatura de specialitate recomandă evaluarea densității minerale osoase și determinarea vitaminei D, plus ecografie abdominală în funcție de simptome. Important: teste perso na lizate se ajustează în funcție de anamneză și examinare clinică.

Rolul endocrinologului: când este necesar un consult de specialitate

Pediatrul indică trimiterea la endocrinolog atunci când:

• băiatul nu are semne pubertare până la 14 ani sau fata până la 13 ani; greutatea nu crește timp de 10 luni sau mai mult fără o cauză evidentă; curba de creștere scade sub minus 2 DS sau coboară cu două percentile; apar semne hormonale precum tahicardie, tremor sau poliurie/polidipsie.

Endocrinologul poate recomanda analize suplimentare precum profilul de cortizol, hormoni sexuali sau RMN ipofizar, iar dacă este necesar, poate iniția terapie de substituție hormonală sau tratamente pentru tulburările de pubertate. Intervenția timpurie reduce riscul osteopeniei, infertilității și impactul psihosocial al unei dezvoltări sexuale întârziate.

Nutriție, stil de viață și suport psihologic

La adolescenții sănătoși, dar subponderali, strategia principala vizează creșterea aportului caloric prin trei mese principale și două gustări consistente, evitând totodată zaharurile lipsite de valoare nutrițională.

Aportul de grăsimi bune precum nuci, avocado și ulei de măsline, proteine de calitate și lactate integrale stimulează câștigarea ponderală fără excese de zahăr. Dacă apetitul este redus, se pot adăuga fortificatori casnici, cum ar fi pudra de lapte degresat, semințe măcinate și ulei în supe.

Activitatea fizică moderată, precum yoga sau înot, stimulează pofta de mâncare și masa musculară; în schimb, antrenamentele intensită, necesită un aport proteic suplimentar. În plus, terapia cognitiv-comportamentală este indicată atunci când imaginea corpului este distorsionată sau apare anxietatea; obiectiv realist pentru un adolescent subponderal este o creștere de circa 0,5–1 kg pe lună, monitorizată de medic și nutriționist.