Copiii cu forme ușoare de dislexie pot fi neobservați până la 10-12 ani! Semnele timpurii pe care părinții ar trebui să le observe

Un copil cu dislexie poate părea că se împiedică de litere sau cuvinte. Acesta se străduiește să citească, dar deseori omite sau inversează litere, având un ritm de citire lent și nesigur. Diagnosticarea dislexiei este frecvent realizată abia spre sfârșitul clasei a II-a, iar copiii cu forme ușoare de dislexie pot trece neobservați până în clasa a IV-a, când cerințele academice devin mai complexe și dificultățile legate de citire și înțelegerea textului devin evidente. Psihologii subliniază importanța identificării semnelor timpurii ale dislexiei, iar părinții ar trebui să fie vigilenți.

Pe parcursul grădiniței, copiii cu dislexie pot părea visători sau mai puțin implicați în activitățile ce implică limbajul. De exemplu, în timp ce majoritatea copiilor pot repeta ușor o poezie scurtă, un copil dislexic se poticnește și uită versurile, chiar dacă a auzit poezia în fiecare zi. Un alt semn ar putea fi evitarea jocurilor cu rime, deoarece nu poate asocia corect sunetele. În plus, alții pot confunda silabele, pronunțând „pagapal” în loc de „papagal”. Este normal ca, în primii ani de viață, copiii să aibă dificultăți în pronunțarea anumitor cuvinte, dar majoritatea și îmbunătățesc claritatea vorbirii la vârsta de 3-4 ani. Părinții ar trebui să își monitorizeze atent copiii și să consulte un specialist dacă observă semne persistente după 4 ani.

Ce reprezintă dislexia?

Dislexia este o tulburare specifică de învățare, caracterizată prin dificultăți persistente în recunoașterea literelor, cuvintelor și a textului scris, fără a implica un coeficient de inteligență scăzut. Tulburările de învățare includ o varietate de dificultăți, cum ar fi dislexia (învățarea cititului), disgrafia (scrisul) și discalculia (matematica). Conform studiilor internaționale, aproximativ 10% dintre copii suferă de dislexie, iar în România, Asociația București pentru Copii Dislexici estimează că numărul acestora depășește 200.000.

Semnele timpurii ale dislexiei la copii

Dislexia nu devine întotdeauna evidentă în momentul învățării cititului. Printre semnele timpurii se numără dificultățile de a pronunța corect cuvintele, de a recita poezii simple, de a memora alfabetul și de a distinge „dreapta” de „stânga”.

Mai jos sunt câteva semne comune la care părinții trebuie să fie atenți pe măsură ce copiii cresc, pentru a ajuta la identificarea posibilei dislexii:

• Dificultăți în a învăța rimele de grădiniță. Unii copii pot avea probleme în a memora sau recita rime simple, deoarece le este greu să recunoască cuvintele care rimează sau să împartă cuvintele în sunete individuale.
• Dezvoltarea lentă a vorbirii. Anumiți copii dislexici ar putea începe să vorbească mai târziu decât colegii lor sau pot avea dificultăți în a-și exprima gândurile clar. Aceștia se confruntă adesea cu probleme de procesare fonologică, afectând abilitatea de a produce sunete verbale cu precizie. La 3-4 ani, pot pronunța incorect multe cuvinte și pot avea dificultăți în a forma propoziții coerente.
• Dificultăți în a învăța alfabetul. Amintirea ordinii literelor sau asocierea literelor cu sunetele lor poate fi o provocare pentru copiii dislexici, care întâmpină probleme în reținerea ordinii zilelor săptămânii sau a cronologiei unei povești.
• Greutăți în a urma instrucțiuni multiple. La solicitarea de a aduce un „pix roșu și un caiet albastru”, poate aduce doar un obiect sau un altul. Când copilul uită instrucțiuni sau amestecă ordinea pașilor, acestea pot indica dislexie, din cauza problemelor legate de memoria de lucru și secvențiere. 
• Confuzie în privința orientării cuvintelor. Cuvinte ca „stânga” și „dreapta” sau „sus” și „jos” pot fi dificile pentru copiii cu dislexie. Această confuzie privind direcția este o caracteristică comună a dislexiei, adesea persistând până la maturitate.
• Dificultăți cu memoria pe termen scurt. Acești copii pot uita informațiile recent audiate, cum ar fi numele unui prieten sau instrucțiuni simple. Dislexia afectează memoria de lucru, responsabilă de păstrarea și procesarea temporară a informațiilor. Poate uita cuvinte obigatorii, precum „lingură”, numind în schimb „chestia pentru mâncat”.
• Pronunțarea neobișnuită a anumitor cuvinte. Copiii pot spune „elefanț” în loc de „elefant” sau „parmașan” în loc de „parmezan”.

Recunoașterea timpurie a semnelor dislexiei poate influența semnificativ parcursul educațional al unui copil, permițându-i să primească suportul necesar pe măsură ce începe să învețe.

Importanța intervenției timpurii

Tulburările de învățare nu indică o întârziere în dezvoltarea intelectuală! Copiii care suferă de aceste tulburări au o inteligență normală sau superioară. Dislexia se referă la dificultăți ale creierului de a procesa informațiile, făcând înțelegerea lor mai dificilă, fiind comparabilă cu o problemă de „traducere”.

Diagnosticarea timpurie joacă un rol crucial. Un copil care nu beneficiază de suport adecvat poate dezvolta anxietate, lipsă de motivație sau chiar respingerea completă a activităților academice. Asociația București pentru Copii Dislexici oferă o metodă de studiu în 5 pași:

• citirea ghidată a textului de către părinți;
• rezumarea orală a conținutului;
• realizarea hărților conceptuale vizuale;
• repetarea informațiilor în sesiuni scurte;
• utilizarea hărților vizuale în cadrul școlii.

Pe site-ul asociației se pot găsi diverse resurse utile pentru părinții copiilor cu dislexie, precum și ghiduri practice, terapii specializate și evenimente dedicate acestora.

Modalitățile de diagnosticare a dislexiei

Diagnosticul dislexiei este un proces complex ce necesită evaluarea de către o echipă multidisciplinară de specialiști, incluzând psihologi clinicieni, logopezi și, în anumite cazuri, medici neurologi sau psihiatri. Scopul este de a identifica dificultățile de învățare specifice și de a exclude alte cauze potențiale ale problemelor de citire și scriere.

Pașii pentru obținerea unui diagnostic corect al dislexiei

Locațiile pentru evaluarea dislexiei și ajutorul oferit părinților

Este important ca evaluarea să fie realizată de specialiști acreditați, cu experiență în diagnosticarea tulburărilor specifice de învățare, pentru a asigura un plan de intervenție adecvat și personalizat.

Charlotte Gater, șefa departamentului de curriculum la Explore Learning, o organizație dedicată sprijinirii educației copiilor, oferă sfaturi și resurse pentru părinți și educatori, axându-se pe adaptarea la nevoile variate de învățare. Ea subliniază că dislexia poate fi o provocare, dar cu suportul adecvat, copiii pot avea succes în educație. Părinții au un rol crucial în recunoașterea semnelor timpurii și oferirea ajutorului necesar.