Cruci în memoria victimelor ciumei, descoperite într-o pădure din Curbura Buzăului. Ce povestesc localnicii.
Trei cruci, considerate a fi erijate în memoria victimelor ciumei, sunt estimativ din perioada secolelor XVIII-XIX și au fost găsite într-o pădure din comuna Colţi. Dintre acestea, două sunt din lemn de stejar, iar una din calcar. Descoperirea lor ar putea contribui la dezvoltarea unui traseu turistic în zonă, care include atracții notabile din județul Buzău, conform informațiilor de la Agerpres.
Situate la limita comunelor Colţi și Bozioru, într-o pădure densă de foioase, aceste trei cruci au captat atenția localnicilor în ultimii ani, aducând în discuție o perioadă dramatică din istorie, cea a ciumei. Recent, un localnic a redescoperit locul unde, în jurul anului 1900, câțiva bolnavi s-ar fi izolat. Pe una dintre cruci se pot observa 12 nume scrise.
„Pe cruce scrie Constantin, Elena, Radu, Maria, Alecsandra și anul 1900. Este o cruce cu două fețe, unde pe o parte sunt cinci nume iar pe cealaltă parte – Mihaiu, Ana, Gheorghe, Lina, Ileanca, Ioana și încă o Ana, totalizând șapte. Prima dată când am văzut aceste cruci a fost în 2001, venind dinspre Muscel către Aluniș. Am aflat despre „Crucea Ciumaţilor” din povestirile localnicilor. Bătrânii mi-au spus că acolo au trăit o vreme cei bolnavi de ciumă. Conform anului de pe cruce, este vorba de Ciuma lui Caragea. Acești bolnavi erau autoexilați din satele din jur și locuiau în bordeie săpate parțial în pământ. Rudele lor le lăsau mâncare pe drum, evitând contactul. Crucile sunt ridicate pentru a-i pomeni pe cei decedați, fiind amplasate de obicei la răscruci de drum, iar aici sunt pe un drum de culme. Crucea din calcar se distinge, iar crucile din lemn de stejar aveau, cred, aproximativ doi metri.”, a relatat un rezident din Colţi, Ciprian Ionuț Chiriac.
Ciuma a fost una dintre cele mai temute epidemii din epoca medievală, atât în Occident, cât și în Orient, având în vedere că cauzele și tratamentele erau foarte puțin cunoscute iar boala se răspândea rapid.
„Apariția bolii în România este atestată până în anul 1830, însă cea mai notabilă epidemie a afectat Ţara Românească și Moldova între anii 1813-1814, fiind cunoscută sub denumirea de Ciuma lui Caragea. Sursele care documentează impactul ciumei asupra regiunii Curbura Carpaților includ însemnări de pe cărți, dar și inscripții de pe lespezi, cruci funerare, acte private sau oficiale, scrisori, elemente de toponimie. Acestea contribuie la reconstituirea modului în care individul și comunitatea au reacționat în fața vieții și morții.”, notează dr. Daniela Lupu în lucrarea sa „Părul cu priceştanie” – Însemnări de pe cărți și alte mărturii despre ciuma din județul Buzău (1719-1828), publicată în Analele Buzăului VI – 2014.
„Mâncarea li se împingea cu o prăjină. Aveau bordeiaşe făcute ca pe timpuri.”
Localnicii mai în vârstă au aflat despre locurile unde s-ar fi aflat bolnavii de la strămoși, dar amintirile despre acestea s-au estompat cu timpul. Unii dintre ei, în tinerețe, au urcat versanții pădurii de la Curbura Carpaților pentru a le vizita.
„Eu locuiesc în Colţi, am 86 de ani. Bunica mea îmi spunea că acolo le aduceau mâncare cu prăjina, numind boala „ciumă”. Mâncarea era împinsă către ei cu un par, la granița cu Bozioru. Atunci când îmi povestea, eram doar un copil de 4-5 ani. Ne-a spus că le lăsau mâncarea în apropierea lor, asigurându-se că nu intră în contact. Acolo erau bordeie asemănătoare cu cele din vechime. Când eram tânăr, le-am văzut, dar acum nu mai țin minte. Se aflau trei cruci, unele din piatră și altele din lemn de stejar, ridicate poate de cei care au murit acolo.”, a declarat Gheorghe Nedelcu, un localnic.
Buzăul, precum și alte orașe din țară și capitala, au fost afectate grav de epidemie, spre deosebire de zonele rurale și mai izolate de principalele rute de circulație.
Crucile descoperite în această pădure reflectă o parte din istoria locului, motiv pentru care administrația locală a comunei Colţi intenționează să le valorifice prin amenajarea unui spațiu informativ. Comuna Colţi este renumită pentru numeroase atracții turistice, cum ar fi Biserica din Aluniș și peștera tătarilor, fiind de asemenea în apropierea vestigiilor rupestre și a Babelelor de la Ulmet, în comuna Bozioru. De asemenea, Colţi găzduiește singura colecție muzeală de chihlimbar din România.
