„Da, ești o minune!”. Supraviețuirea incredibilă a unei fetițe de 500 de grame subliniază indiferența statului român față de copiii săi

Cassia a venit pe lume în vara anului trecut la Maternitatea Giulești din Capitală, cu puțin înainte de 24 de săptămâni de sarcină. În România, 1 din 10 copii se nasc prematur, însă foarte puțini supraviețuiesc fără a fi afectați de diverse consecințe, iar statul nu dispune de datele necesare pentru a îmbunătăți această situație.

• Cum se prezintă situația în alte țări cu economii comparabile și ce acțiuni au întreprins acestea? Acest articol face parte din proiectul Pulse, un consorțiu internațional de jurnaliști care furnizează publicului perspective variate și documentate despre probleme publice de interes major.

Mihaela, mama Cassiei, a visat mereu la 4 copii, decizând cu 10 ani în urmă că este pregătită pentru maternitate. Totuși, a fost diagnosticată cu endometrioză, o afecțiune care afectează aproape 10% dintre femei și care poate conduce la infertilitate.

Din cauza endometriozei, Mihaela a fost incapabilă să rămână însărcinată pe cale naturală, singura soluție fiind fertilizarea in vitro, după numeroase intervenții chirurgicale.

A încercat de șapte ori fertilizarea in vitro înainte de a o aduce pe lume pe Cassia, primul ei copil.

„Drumul ei către statutul de mamă a fost extrem de provocator. Emoțiile mă încercă și acum când povestesc”, declară dr. Traian Maier, medicul care a asistat-o pe Mihaela în timpul sarcinii. Acesta este medic primar obstetrică-ginecologie și director medical la Maternitatea Giulești.

Fertilizarea in vitro – dincolo de simpla injecție

Procedura de fertilizare in vitro (FIV) „nu presupune doar administrarea de medicamente sau un transfer de embrioni, urmat de așteptarea rezultatelor”, explică dr. Traian Maier. „Fiecare ciclu de FIV este un proces laborios care se desfășoară pe parcursul mai multor luni și include analize, monitorizarea foliculilor ovarieni și extragerea ovocitelor.” De aceea, un eșec implică repetarea întregului proces.

Așadar, „șapte încercări de FIV nu reprezintă doar un număr, ci și șapte luni de colaborare intensivă, tratamente hormonale și monitorizări constante. Nu e vorba doar de aspirină sau paracetamol. Este mult mai complex”, subliniază medicul.

De asemenea, aceste tratamente nu sunt complet gratuite, fiind parțial subvenționate de statul român, și implică cheltuieli considerabile, ce pot ajunge la mii de euro.”

Pe lângă dificultățile fizice, Mihaela a trebuit să facă față și unei presiuni psihologice considerabile, repetatele eșecuri fiind extrem de dezamăgitoare.

Momente critice în sarcină

După cele șapte încercări nereușite, Mihaela a reușit, la începutul anului trecut, să rămână însărcinată, iar primele luni de sarcină păreau să evolueze favorabil, după cum povestește dr. Traian Maier.

Mihaela a fost internată la Maternitatea Giulești pe 9 iulie 2024, unde a primit diagnosticul de insuficiență cervico-istmică. „În săptămâna 23, colul uterin nu a mai putut menține sarcina din cauze independente de stilul de viață”, explică medicul.

Echipa medicală a încercat diverse metode terapeutice pentru a prelungi gestația, deoarece fiecare zi suplimentară era esențială pentru Cassia. La 23 de săptămâni, când fetița cântărea doar 400 de grame, a avut loc ruptura spontană a membranelor.

„Din acel moment, am încercat să câștigăm cât mai mult timp. Provocarea majoră a fost balansarea între prelungirea vârstei de gestație și riscurile potențiale pentru mamă și copil”, subliniază medicul.

Aceasta ruptură a dus la o expunere a fătului la mediu exterior, infecțiile devenind o problemă reală.

Intervenția de cezariană

Existau riscuri semnificative în cazul în care sarcina continua, explică medicul.

„Astfel, am început o săptămână plină de eforturi medicale, incluzând tratamente antibiotice și pentru suprimarea contracțiilor. Din nefericire, nu am reușit să prelungim gestația așa cum ne doream.”

Dr. Traian Maier își amintește de un caz similar în care tratamentul a fost eficient, însă pentru Mihaela, monitorizarea a indicat că intervenția nu avea impact și a fost necesară nașterea prematură prin cezariană.

Cassia a venit pe lume pe 19 iulie, cântărind puțin sub 500 de grame. Precedentul considerat avort a fost înlocuit de modificări legislative care stipulează că orice copil cu semne de viață, născut înainte de 24 de săptămâni, este considerat născut viu, dar este înregistrat separat.

După naștere, „rolul meu a devenit unul de suport emoțional”, spune doctorul care a asistat-o.

Lupta esențială pentru supraviețuire

După naștere a început „cea mai importantă luptă” pentru Cassia și mama ei, în colaborare cu medicii neonatologi.

Raluca Tocariu, medicul neonatolog care a preluat-o pe Cassia imediat după naștere, a afirmat: „Am avut din prima clipă speranța, chiar dacă era mică, aveam încredere că se va descurca”, își amintește astăzi medicul.

Cassia a fost intubată și ventilată timp de 40 de zile, având o evoluție favorabilă, fără complicații neprevăzute, conform medicului neonatolog.

Important pentru Raluca Tocariu este că „în acest moment Cassia are toate șansele să devină un copil normal, sănătos, nefiind suficient să supraviețuiască, ci și să se dezvolte corect. Cassia a trecut cu brio evaluarea neurologică.”

„Da, ești o minune!”

Copiii născuți prematur pot suferi diverse complicații, din cauza imaturității organismului. Pot apărea hemoragii cerebrale, probleme vizuale sau respiratorii, iar riscurile infecțioase sunt foarte mari.

În ciuda acestor riscuri, dezvoltarea Cassiei a fost foarte bună. La prima ecografie, absența oricăror hemoragii cerebrale a adus ușurare echipei medicale.

111 zile de internare

Mihaela a ieșit din spital pe 13 august, dar Cassia a rămas internată 111 zile, iar mama ei a venit zilnic să o viziteze.

Își amintește cum alte mame se întrebau cum reușește să rămână optimistă. „Veneam la Cassia cu bucurie și îi povesteam despre familia mea. Acest lucru ne-a ajutat pe amândouă”, spune Mihaela.

Mihaela a devenit mama Cassiei

„Din clipa în care s-a născut, eu nu am mai fost eu, ci doar mama Cassiei. Așa am ales să gestionez situația, fiecare acțiune a fost dedicată ei, iar stabilitatea ei mă făcea fericită”, mărturisește Mihaela.

„M-am bazat pe încrederea că va fi bine, chiar din perioada monitorizărilor. Aveam încredere totală în medici și în copilul meu”, completează aceasta.

Raluca Tocariu confirmă starea de optimism a Mihaelei în acele zile dificile, subliniind că era mereu plină de energie pozitivă.

„Impactul vizual produse de a vedea copilul tău de dimensiunea a două telefoane mobile este profund. Starea psihică a mamei este crucială, iar Mihaela a fost o adevărată luptătoare”, adaugă dr. Traian Maier.

Țara cu probleme similare

În 2023, în Bulgaria, circa 5.300 de bebeluși, reprezentând 10% din total, au avut o greutate la naștere sub 2,5 kg, iar 118 bebeluși s-au născut înainte de 28 de săptămâni.

La fel ca în România, monitorizarea sarcinilor și prevenirea nașterilor premature rămân provocări majore, mai ales în rândul femeilor defavorizate.

În Croația, mortalitatea în rândul prematurilor este scăzută, conform mediei europene, iar în Spania, aproximativ 6,6% din nașteri au fost prematurități.

În Uniunea Europeană, rata de supraviețuire pentru prematuri este de aproximativ 40% la 24 de săptămâni și ajunge la 80% pentru cei născuți la 28 de săptămâni.

„A meritat absolut totul!”

Mihaela și Cassia au ajuns acasă la Târgu Jiu abia cu ocazia Crăciunului. Ceea ce urmează este doar începutul poveștii lor. În curând, va apărea o a doua parte a acestui articol, referitor la nașterile premature din România și din alte țări europene.