„Dacă serviciile spun ceva, noi acționăm!”. Expert în legislația internetului critică documentele CCR privind anularea alegerilor prezidențiale: Sunt indicii, nu dovezi. De asemenea, Curtea nu distinge între online și televiziune.

Dintre cele cinci documente menționate de CCR, două nu fac tratări relevante asupra viciilor: raportul SIE furnizează doar informații de ordin general, iar cel de la STS nu semnalează iregularități în sistemele informatice utilizate pentru vot. Restul reprezintă probe slabe, multe provenind de la TikTok sau fiind deja discutate în mass-media înainte de alegeri. În opinia mea, datele semnificative provin din zona societății civile, cu accent pe rapoartele Expert Forum (unul publicat chiar înainte de alegeri) și raportul BROD – EDMO, scrie expertul Bogdan Manolea pe Contributors.ro.

Pe scurt:

• Decizia CCR pare să se bazeze strict pe indicii din partea Serviciilor, fără a respecta dreptul la apărare sau corelarea mai multor informații accesibile publicului.
• Mai mulți candidați au încălcat regulile, iar în cazul unuia, abaterile au fost evidente, deși susținea că nu a cheltuit nimic în campanie.
• Social media nu este echivalentă cu televiziunea și nu asigură șanse egale candidaților, ci duce la polarizare prin algoritmi opaci.
• Există întrebări deschise privind forma campaniei online din viitor.

Am analizat cu atenție motivarea Curții Constituționale legată de anularea alegerilor. Deși, din observările mele, procesul electoral pare a fi fost viciat, ceea ce ar fi justificat o decizie clară din partea CCR, motivarea acesteia ridică mai multe întrebări decât oferă clarificări, atât în legătură cu decizia, cât și în ceea ce privește desfășurarea legală a procesului electoral în mediul online, precum și înțelegerea acestuia de către CCR.

1. „Dacă serviciile spun, noi acționăm!”

Motivarea Curții, bazată pe o autoidentificare a informațiilor provenite din rapoartele serviciilor, analizate în CSAT, pare a se concentra exclusiv pe acestea. Așa cum au subliniat și alții, aceste dovezi sunt mai mult indicii preliminare decât suficiente pentru a concluziona cu privire la vicierea procesului electoral.

În realitate, dintre cele cinci documente menționate, două nu prezintă nimic concret legat de viciere: raportul SIE oferă informații generale, iar STS nu semnalează nicio neregulă în sistemele informatice de vot. Restul dovezilor sunt fragile, multe provenind de la TikTok sau instituții, majoritatea fiind deja discutate în mass-media.

Consider că datele semnificative, care demonstrează clar alterarea campaniei electorale, nu sunt abstracte, ci se bazează pe comparații cu ceilalți candidați și provin din informații din societatea civilă, în special din rapoartele Expert Forum (un exemplu fiind cel publicat înainte de alegeri) și raportul BROD – EDMO.

Aceasta reprezentând o lacună majoră, mai ales având în vedere că judecătorii sunt tot oameni și, probabil, s-au informat din alte surse de masă, din care și-au format păreri!

2. Capul lui Moțoc vrem! Dar ceilalți candidați?

Atât concluziile Curții Constituționale, cât și ale serviciilor sugerează că doar un singur candidat a beneficiat de încălcarea normelor electorale. În această lumină, documentele Expert Forum indică faptul că mai mulți candidați au sfidat regulile referitoare la desfășurarea campaniei online; unii au acționat mai puțin abil sau într-un mod mai obscur.

De fapt, mai mulți candidați au fost implicați în ceea ce Curtea caracterizează ca „exploatarea abuzivă a algoritmilor platformelor de social media”.

Măsurile pentru a preveni exploatarea social media acoperă un spectru larg de legalitate:

• activități legale;
• activități legale, dar care ar putea încalcă termenii și condițiile platformelor;
• activități neetice dar legale; sau
• activități ilegale în mod evident.

Realitatea este că nu știm cât de mult a contat fiecare dintre aceste măsuri în rezultatul final.

Mai ales că fiecare dintre noi își definește, uneori diferit, ceea ce popular apare ca ferme de boți, troli, conturi fictive, spam de comentarii, donații de la privați către susținători. De asemenea, coordonarea grupurilor de susținători, fie că sunt plătiți sau voluntari, pentru a publica informații pe social media fie direct, fie indirect prin comentarii.

Clar este că unul dintre candidați a fost semnificativ mai eficient decât ceilalți. Totuși, nu știm exact cât din ce a realizat a fost legal versus ilegal, sau cât a fost susținut voluntar și cât a fost plătit inadecvat de alții sau de el. Este cert că nu poți realiza o campanie fără costuri, iar complexitatea strategiilor utilizate sugerează o expertiză profesională avansată.

De asemenea, este evident că mai mulți candidați au utilizat manevre înșelătoare, cum dovedesc rapoartele și declarațiile TikTok sau investigațiile jurnaliștilor.

3. Social media NU este TV. Social media nu asigură șanse egale. Social media duce la polarizare.

Curtea pare să evalueze în mod echivalent că unul dintre candidați a „profita” de algoritmii platformelor, ceea ce dezavantajează ceilalți candidați.

Neregularitățile din campania electorală au afectat competitorii, creând o inegalitate evidentă între candidatul care a exploatat tehnologiile digitale și ceilalți candidați.

Această percepție este similară cu gândirea din anii ’90, când existau puține surse de informație despre candidați. În mediul online, situația este mult mai complexă – trebuie să facem distincție între platformele care doar găzduiesc conținut creat de utilizatori și cele cu responsabilitate editorială.

Este un fapt că platformele de social media – care domină peisajul informativ online din România – nu sunt egale și nu pot garanta șanse echivalente pentru toți candidații din diverse motive esențiale:

• algoritmul prin care un mesaj electoral ajunge la alegători este necunoscut;
• campania electorală începe cu 30 de zile înainte de alegeri, dar promovarea online poate începe cu patru ani înainte;
• platformele de social media nu dispun de un cadru specific pentru promovarea activităților legale sau ilegale;
• sistemul de operare al rețelelor sociale este creat pentru a menține utilizatorii activi, nu pentru asigurarea șanselor egale;
• știind că rețelele sociale au tendința de a polariza discursurile, mesaje mai extremiste pot să ajungă mai ușor în fața utilizatorilor.

4. Întrebări deschise privind forma viitoare a campaniilor online în social media.

Curtea consideră că trebuie să existe șanse egale pentru toți candidații în mai multe privințe:

De asemenea, evaluarea egalității de șanse trebuie să ia în calcul comportamentul electoral al candidaților în utilizarea rețelelor sociale, a tehnologiilor noi, a sistemelor de inteligență artificială și a finanțării campaniei.

Aceasta reflează o abordare aproape utopică. Realitatea este că nu toți candidații vor putea să utilizeze eficient noile tehnologii, sistemele de inteligență artificială sau rețelele sociale.

Consider că în viitorul proces electoral, chiar și candidații cu bune intenții se pot confrunta cu dificultăți în a respecta regulile pe platformele sociale.

Discută mai departe, pe Contributors.