Daniel Dăianu: Abordarea absorbției fondurilor europene este neclară / Evitarea unui conflict comercial între SUA și UE este esențială pentru România

Conform declarațiilor acad. Daniel Dăianu, șeful Consiliului Fiscal, deficitul bugetar prevăzut pentru 2024 depășește deja cel din 2020, ajungând la 9,2% din PIB. Aceasta reflectă execuții bugetare imprudente și subestimarea necesității de consolidare fiscală, conform unei opinii publicate în „România - Zona Euro Monitor”.

La finalul lui 2024, datoria publică a României a trecut de 54% din PIB, cu o creștere rapidă

Argumentele conform cărora alte state din UE au datorii publice mai mari sunt eronate; România nu este membră a zonei euro, ceea ce generează riscuri valutare, iar deficitele bugetare mari limitează accesul la finanțare și perturbează piețele.

Este o greșeală să considerăm că deficitele mari ale altor state nu ar trebui să ne îngrijoreze.

De exemplu, Polonia a avut un deficit bugetar de 6,6% din PIB în 2024, dar deficitul de cont curent a fost de sub 1% din PIB, spre deosebire de România, care a înregistrat un deficit de peste 8%. În plus, cheltuielile de apărare în Polonia au fost de 4,7% din PIB, ceea ce sugerează că deficitul bugetar ar fi fost sub 5% fără aceste cheltuieli.

Deficiențele veniturilor fiscale din România afectează grav bugetul public

Realizarea unei corecții semnificative în contextul unei economii internaționale nefavorabile, și cu cheltuieli mai mari pentru apărare, este extrem de complicată. Conform Consiliului Fiscal, consolidarea fiscală nu poate fi realizată doar prin tăieri de cheltuieli; este esențială o creștere a veniturilor fiscale.

Este important de subliniat că România se confruntă cu „sindromul deficitelor gemene”. Un deficit bugetar mare conduce la un deficit de cont curent la fel de mare.

Fără o reducere semnificativă a deficitului bugetar, credibilitatea leului ar putea pierde din încredere, provocând ieșiri de capital și presiuni asupra depreciării monedei.

Banca Națională a României nu poate menține stabilitatea macroeconomică izolată.

Noua clauză derogatorie pentru cheltuielile de apărare nu aduce soluții economice

Noua clauză derogatorie pentru cheltuieli de apărare nu exonerează România de necesitatea consolidării fiscale în anii viitori. Este important să ne imaginăm cum ar putea arăta datoria publică dacă deficitele bugetare mari persistă. Piețele nu vor accepta o astfel de gestionare a finanțelor și vor impune corecturi.

România a alocat anul trecut doar puțin peste 2% din PIB pentru apărare, în contextul unui deficit bugetar de 8,64% din PIB. Ținta este să reducă deficitul sub 3% în următorii șapte ani, iar dacă cheltuielile de apărare cresc, corecția macroeconomică ar putea fi mai drastică.

Absorbția fondurilor europene a fost gestionată ineficient în ultimii ani

Trebuie să ne concentrăm pe creșterea veniturilor fiscale și pe o utilizare eficientă a cheltuielilor. Este necesară o reformă a Statului pentru a întări instituțiile și a optimiza utilizarea fondurilor europene.

Gestionarea absorbției fondurilor europene, în special în ultimii ani, a fost făcută fără urgență. România riscă să piardă miliarde din PNRR, și trebuie să recupereze timpul pierdut. Banca Română pentru Investiții și Dezvoltare poate susține economia națională similar cu Banca Europeană de Investiții. O utilizare eficientă a fondurilor europene ar putea diminua șocurile economice.

Sprijinul crescut pentru apărare ar putea duce la modificări în PNRR, pentru a reduce presiunea asupra bugetului public. E posibil ca viitoarele alocări din Cadrul Financiar Multianual să fie mai mici, având în vedere provocările de competitivitate și securitate.

România are o dependență crescândă de fondurile europene, lucru ce poate deveni problematic odată cu reducerea acestor resurse după 2026. Scăderea fondurilor europene va afecta execuția bugetară, investițiile, balanța de plăți și PIB-ul potențial.

Chiar dacă se exclude creșterea cheltuielilor pentru apărare din evaluările deficitului bugetar, situația bugetului public va rămâne complexă și necesită consolidare.

România ar putea să aloce mai mult pentru apărare prin contribuții din partea cetățenilor și sectorului privat. Alternativa ar implica reducerea cheltuielilor în alte domenii, ceea ce ar necesita decizii economice și sociale dificile.

Viitorul securității în Europa: provocări și necunoscute

Creșterea cheltuielilor pentru apărare este tot mai necesară în fața unui mediu internațional periculos. Pierderea „dividendului păcii” a devenit evidentă. Există o vorbă deosebit de relevantă: când „elefanții se luptă”, cei mici au de suferit.

Susținerea populară pentru creșterea cheltuielilor de apărare este necesară pentru a descuraja agresiunile viitoare. Este important să nu ne bazăm exclusiv pe protecția furnizată de SUA.

Uniunea Europeană trebuie să dezvolte capacități proprii de apărare și să nu slăbească alianța NATO. Industria de apărare din România ar trebui să crească, dar trebuie să rămână în coordonare cu inițiativele europene.

Este esențial ca relațiile transatlantice să fie menținute și să evităm un conflict comercial major între SUA și UE, deoarece o astfel de situație ar aduce prejudicii economiei globale.

Consecințe economice: inflație și recesiune în America și Europa

Este crucial să menținem relații strânse cu SUA, Franța, Regatul Unit, Germania, Italia, Polonia și Turcia, țări cu influență regională.

Diplomația devine mai complexă și va fi ghidată de interese colective și relații bilaterale. Turbulentele din Balcani și alianțele între state sugerează provocări pentru viitor.

Importanța UE pentru România nu poate fi subestimată, dat fiind că Uniunea a fost creată în principal pentru a menține pacea, nu doar pentru reconstrucție economică. O UE divizată ar putea duce la repetarea unor momente întunecate din istorie.

Recenta Conferință pentru Securitate de la Munchen a evidențiat îngrijorările europenilor cu privire la relațiile transatlantice, percepute ca fundamentale pentru securitatea colectivă.

Criticile legate de cheltuielile insuficiente pentru apărare din partea Europei au fost aduse încă de la mandatul fostului președinte Trump. Acum, se cere o creștere semnificativă a acestora, cu o țintă de 5% din PIB, în contextul în care majoritatea țărilor din UE care fac parte din NATO cheltuie sub 3%.

Încetinirea angajamentului american în Europa, cauzată de rivalitatea cu China, ar putea afecta grav NATO și economiile europene. Modalitățile de a ajunge la un acord de pace în Ucraina rămân incerte, dar UE are nevoie urgent de o capacitate de apărare mai bună.

Postura istorică a prezenței americane în Europa și provocările actuale

Prezența americană în Europa a ajutat la repararea animozităților istorice între state. O eventuală retragere americană ar putea reînnoda conflictele istorice. Uniunea Europeană a fost creată ca o inițiativă de pace, nu doar economică.

Dezangajarea SUA din Europa, împreună cu divergențele interne ale Uniunii, ar putea genera situații volatile, mai ales în fața amenințărilor externe.

Europa are nevoie de aranjamente de securitate eficiente. Într-un nou context geopolitic, statele europene manifestă îngrijorări legate de securitate, ceea ce se reflectă în declarațiile liderilor europeni.

Dezangajarea SUA ar putea deschide calea pentru o cooperare militară și economică mai profundă în UE.

Provocări economice: stagflația și efectele pe piețe

Tarifele comerciale și măsurile dezordonate ar putea conduce la stagnare economică și inflație. Băncile centrale vor trebui să crească ratele de politică monetară, ceea ce provoacă o situație delicată pentru economii.

Decizia Germaniei de a renunța la limitele de îndatorare pentru a permite cheltuieli mai mari pentru apărare poate stimula creșterea economică în UE, dar efectele rămân de văzut.

Este posibil ca reacțiile la măsurile SUA să conducă la o coeziune sporită în UE, în special în ceea ce privește crearea unei capacități fiscale comune și a unei comunități europene de apărare.

Capacitatea militară și economică a UE nu poate fi evaluată doar prin simpla adunare a resurselor naționale. Este esențială integrarea și acțiuni coordonate.

Dacă zona euro va redeveni mai coezivă, euro ar putea avea un impact crescut în relațiile internaționale, mai ales datorită unei capacități fiscale comune.

Accentul pe dereglementarea financiară va crea riscuri pentru stabilitatea economică, iar măsurile extreme pot avea consecințe nedorite pe piețele financiare.

Războiul comercial ar putea genera un conflict valutar, cu implicații majore pentru piețele financiare globale. Episodul din 1971, care a dus la ruperea legăturii dintre dolar și aur, rămâne o lecție.

Stephen Miran, consilier al fostului președinte Trump, vorbește despre ideea de a taxa alte națiuni pentru utilizarea dolarului, o abordare care ar putea genera colapsuri economice pe plan global.

Aceste idei reflectă o mentalitate tranzacțională, în care sprijinul militar american ar trebui să fie compensat economic, ceea ce ar putea afecta stabilitatea financiară a SUA.

O politică industrială mai robustă în SUA devine o necesitate, pentru a contracara provocările globale și a sprijini economia. Aceasta ar putea include și reinvestirea în industrii esențiale.