După ce am descoperit dragostea pentru biciclete, viața mi-a adus noi aventuri pe două roți
La ora 18, turnul dintr-un mic oraș transilvănean răsună cu forță, răspândind un ecou în toată piața de piatră din jur.
Dinggg – Dooong.
Dinggg – Dooong.
Piața Mică este aglomerată de localnici și turiști, ca în fiecare weekend de vară. Într-un tunel aglomerat sub turn, o bicicletă neagră și robustă își croiește drum. Biciclistul care se apropie este colegul meu, Lucian. Deși nu ne cunoaștem prea bine, astăzi este prima dată când ies în oraș cu noii mei colegi de muncă.
Când îl văd îmbinând agilitatea cu mulțimea, mă cuprinde nostalgia unei călătorii din Germania, locul unde am văzut pentru prima dată un oraș dominat de biciclete. Simt brusc dorința de libertate și vântul răcoros care îmi mângâie părul.
– Pot să împrumut bicicleta ta pentru puțin? îl întreb entuziasmată, înainte ca el să apuce să coboare.
– Ești sigură? E cam înaltă pentru tine, răspunde el cu o notă de îndoială.
Era o seară de vară și, având pe picioare niște sandale cu talpă înaltă, nu-i dădeam motive de încredere. Totuși, după ce savurasem două pahare de vin roșu, simțeam că trebuie să pedalez pe bicicleta acestui băiat.
Chiar dacă ar putea suna ca un început romantic, eu nu l-am perceput ca atare. Grupurile de colegi și dorința de a mă remarca au creat poate o sclipire de interes.
*
Never ever am fost unul dintre copiii care să iasă în fața blocului la joacă sau să se joace cu mingea pe străzile mai mult goale din Brașov în anii '90. Nu am deținut trotinetă sau bicicletă, ci doar o rățușcă pe care o trăgeam. Autobuzul mă ducea la școală, iar timpul liber l-am ocupat cu păpuși Barbie sau sesiuni de whist cu prietenii, acompaniate de cafea turcească.
După absolvirea liceului la începutul anilor 2000, am simțit pentru prima dată un impuls de aventură și am plecat să-mi caut independența într-un orășel boem din Germania. De îndată ce mi-am desfăcut rucsacul, am început să explorez orașul de pe malul Rinului. Era prima mea experiență în străinătate, totul părea fascinant.
Pe drumul spre malul râului, un grup de fete în rochii elegante pedalează mândre, cu coșurile bicicletelor frumos decorate. Un băiat tânăr cu o geantă de violoncel aproape le întrerupe drumul. (Coliziuni doar în mintea mea, copleșită de senzații noi.) La piața teatrului, câțiva tineri ascultă muzică în timp ce pedalează, întâlnind domni eleganți în drum spre birou. La intrarea unui supermarket, zeci de biciclete așteaptă să își încarce coșurile.
Mă simt înconjurată de biciclete oriunde aș merge, iar acest fenomen mă fascinează.
Biciclete variate, unele scumpe și noi, altele vechi și ușor deteriorate.
Biciclete de munte, biciclete de oraș, cursiere.
Biciclete decorate cu măiestrie, cele mai frumoase având coșulețe din nuiele.
Biciclete dotate cu scaune pentru copii, biciclete cu remorci pentru mai mult de un copil.
Biciclete cu roți de susținere, biciclete pentru învățat echilibrul.
Dacă voiam să mă integrez, trebuia să îmi procur o bicicletă și să învăț să o folosesc. Inițial, am împrumutat una de la o prietenă și într-o dimineață însorită am ieșit pe malul apei. Amintirea este vagă, dar imaginea cu mine pe alee, sub soare, mi-a rămas întipărită. Nu știu cum a fost, dacă am căzut sau dacă mi-a fost frică – știu doar că am reușit să pedalez.
Acum, toată lumea mă recunoaște pe bicicletă, indiferent de sezon, pedalând cu încredere, inclusiv în sensurile giratorii.
Citește continuarea pe platforma UNFINISHED LOVE STORIES.
Acest articol face parte din UNFINISHED LOVE STORIES – o platformă care publică povestiri reale despre iubire în variatele sale forme. În fiecare duminică dimineața, poți descoperi o nouă poveste care explorează multistratificatul concept de iubire. Dacă ai o experiență autentică care abordează relațiile contemporane, trimite-o echipei editoriale.
Articol scris de Monika Tompos
Parteneriat media
