„Eu sunt tânără, doar nu sunt nebună”. Cum să accepți un diagnostic în contextul unei familii care crede în soluții tradiționale

Ruxandra, în vârstă de 45 de ani, a fost diagnosticată cu tulburarea afectivă bipolară de tip II acum zece ani, însă conviețuiește cu această afecțiune de peste douăzeci de ani. După o lungă luptă pentru a-și accepta starea, Ruxandra a decis să împărtășească povestea sa pe platforma Snoop.ro. „Eu sunt o persoană funcțională, în ciuda diagnosticului.”

• În octombrie 2024, Snoop a lansat inițiativa „Un sistem în terapie”, o serie de investigații jurnalistice ce analizează provocările din sistemul de sănătate mintală în România și dezvăluie poveștile celor care depind de acest sistem.
• Între anii 2019 și 2023, peste 11.000 de români au fost diagnosticați cu tulburare afectivă bipolară, conform datelor oferite de Ministerul Sănătății.

Atenție! Acest text conține mențiuni despre sinucidere care ar putea afecta cititorii emoțional.

„Crizele de plâns erau insuportabile”

La vârsta de 25 de ani, Ruxandra simte că viața ei se prăbușește. Primul iubit, cu care intenționa să se căsătorească, a decis să o părăsească, după o relație de patru ani și achiziția unei locuințe împreună. Această despărțire o determină să intre într-o stare depresivă profundă, plângând incessant și dormind excesiv. Ruxandra comunică doar cu prietenii despre durerea sa.

„Avea crize de plâns din care nu putea ieși,” povestește Adina, colega de cameră și prietena ei apropiată. Uneori, Ruxandra o suna dimineața devreme, plângând și strigând la telefon. „Era ca un șoricel pe rotiță, prinsă într-un gând obsesiv. Spunea mereu, „Problema mea este că…” și nu putea să se liniștească deloc.”

Ruxandra refuză cu tărie să consulte un psihiatru: „Sunt tânără, nu sunt nebună”. „Se temea de părerea celor din jur, inclusiv de a mamei,” completează Adina.

Îngrijorată, mama Ruxandrei merge la un medic specialist din orașul natal al fiicei ei din Moldova, unde îi povestește despre starea acesteia și reușește să obțină prescripții pentru Cipralex, utilizat împotriva depresiei și anxietății, precum și Piracetam, un medicament nootrop care îmbunătățește memoria. Escilatopram, cunoscut și sub numele de Cipralex, este al doilea cel mai prescris antidepresiv din România, cu un număr constant în creștere al rețetelor eliberate.

Mama aduce medicamentele la pachet, similar cu felul în care ar aduce mâncare gătită acasă. Ruxandra începe să utilizeze medicamentele fără a consulta un psihiatru. Abia după cinci ani ajunge la un specialist, deși continuă să aibă episoade depresive, adesea declanșate de nemulțumirile de la locul de muncă.

„Am vrut să atrag atenția”

Ruxandra are 30 de ani și, în mai 2010, urcă pe pervazul ferestrei, gândindu-se să se arunce. Se confruntă din nou cu o despărțire și se simte complet singură, lipsită de iubire. Consideră că nu a reușit profesional și nu găsește cale de redresare.

Își dorește să renunțe la tot. „Dar nu aveam curajul.”

Apartenenta la normalitate o face să creadă că „inconștient am vrut doar să atrag atenția celor din jur.”

Vecina de deasupra observă și sună administratorul, care ia legătura imediat cu familia Ruxandrei. Mama ei vine rapid la București cu trenul. De această dată, reușește să o convingă pe fiica sa să consulte un medic psihiatru la Spitalul Colentina. Aici, Ruxandra încearcă să comunice tumultul emoțional din interior, dar simte că nu se face auzită.

„Doctorița mi-a spus că la 30 de ani ar trebui să fiu mulțumită că am casă și loc de muncă, întreabă ce îmi mai doresc de la viață. Aceasta atitudine m-a făcut să mă simt furioasă”, rememorează Ruxandra.

În anii ce urmează, oscilează între stările de depresie și momente în care recâștigă energia și optimismul. În episoadele depresive, plânge frecvent, simțind totul ca fiind extrem de greu. Este irascibilă, îi displac zgomotele și mulțimea, lăsând vasele nespălate zile întregi, dar și simțind că anumite emoții îi sunt anesteziate. Se teme constant să nu ajungă șomeră în anii 35-40, precum tatăl său, disponibilizat în tranziția anilor ‘90.

„Când a avut loc incendiul de la Colectiv, lângă clădirea unde lucram, erau poze și lumânări cu victimele. Am trecut pe acolo și am gândit: au scăpat de această viață, care mi se părea atât de grea”, își amintește Ruxandra.

Episoadele de depresie apar odată la un an sau un an și jumătate și durează în medie patru luni. După aceea, starea ei se îmbunătățește rapid. Devine extrovertită și plină de încredere. Cheltuie mai mult, mai ales pe haine, și depășește deseori limitele cardurilor de credit. Vorbește mult, trecând rapid de la o idee la alta și oferind informații despre sine pe care în mod normal nu le-ar fi împărtășit.

Citește mai multe despre povestea Ruxandrei pe Snoop.ro.