Identificarea elitei economice globale: proveniență și caracteristici

În Italia, puterea economică este concentrată în mâinile unui grup restrâns de puțin peste 330 de indivizi, cu o preponderență de 89% bărbați și o vârstă medie de aproape 60 de ani. În contrast, Statele Unite depășesc Italia cu o vârstă medie de 62 de ani pentru liderii de top, miliardarii și politicienii cheie, conform unor surse italiene.

În ceea ce privește reprezentarea feminină, atât în Franța, cât și în Germania și China, ponderea femeilor din elite este mai scăzută decât în Italia.

Datele preliminare ale proiectului World Elite Database, coordonat de sociologul Mike Savage de la London School of Economics, adună informații comparabile despre elitele economice din 16 țări majore, care contribuie cu 54% din PIB-ul global și găzduiesc 74% dintre miliardarii lumii. Scopul acestui studiu este de a lumina o putere care influențează viața multor angajați, modelează piețele și redistribuie resurse enorme.

Cercetările inițiale au fost prezentate într-un raport intitulat (Varieties of Economic Elites? Preliminary Results From the World Elite Database), care oferă o viziune unică asupra identității celor din clasa economică dominantă și originea acestora. Studiul include președinți și directori executivi de mari companii, cei mai bogați indivizi din fiecare țară și lideri din instituțiile de reglementare economică. După aplicarea acestei definiții, lista finală cuprinde 3.543 de persoane, dintre care 336 se află în Italia, incluzând 239 de supermanageri și 33 de „super miliardari”.

Este de așteptat ca majoritatea celor din culisele puterii să fie bărbați în vârstă. „Italia nu se îndepărtează de tiparele de vârstă și gen, însă se află într-o companie decentă”, explică Joselle Dagnes, profesor asociat la Universitatea din Torino și co-autor al studiului. Italia are o pondere de 11% femei în elitele sale, iar țări precum Statele Unite, Danemarca și Elveția au niveluri similare. În contrast, țările din Europa de Nord remarcă rate ceva mai mari, dar chiar și liderul Norvegia nu depășește 20%.

Vârsta medie a elitei italiene este de 59 de ani, comparabilă cu cea din Franța, Germania și Argentina. În schimb, gerontocrația americană arată că țările care adoptă mai recent economia de piață prezintă o vârstă medie mai mică, cu Polonia (55,5 ani) și China (55 ani) având 7% dintre membrii elitei sub 40 de ani. Aceste țări se disting printr-o reglementare economică mai în vârstă comparativ cu directori și antreprenori.

În privința originii elitei economice, se observă că în majoritatea țărilor incluse în studiu, aceasta provine din orașe mari și centre politice sau economice. Spre deosebire, Italia este caracterizată ca o națiune a districtelor industriale și IMM-urilor, unde 55% din elite provin din aceste regiuni, iar 24% din zone extraurbane. Țări precum Marea Britanie, Chile și Elveția au un număr mare de elite născute în străinătate, de aproximativ 30%, în timp ce în Italia, majoritatea elitei este autohtonă, cu străini reprezentând mai puțin de 10%.

În ceea ce privește nivelul educațional, comparațiile sunt complicate din cauza diferențelor între sistemele educaționale. Italia, alături de Marea Britanie și Argentina, are o pondere mai mare de elite cu diplome de trei ani, comparativ cu cele cu diplome de cinci ani. Deși acest lucru poate proporționa ecuații diferite, învățământul superior este dominant în rândul elitei globale. Totuși, Italia se remarcă printr-o pondere relativ scăzută de absolvenți și o rată de 12% dintre elite fără o licență, precum și doar 7% cu doctorat.

Lucrarea concluzionează că modul de recrutare al elitei economice variază semnificativ între țări, complicând identificarea unor tendințe unidirecționale. Norvegia, de pildă, are cea mai mică influență în ceea ce privește plafonul de sticlă pentru femei, dar este și cea mai închisă față de străini. Pe de altă parte, China are o elită economică tânără, dar predominant masculină și internaționalizată.