Impactul vaccinurilor asupra vieții umane și importanța vaccinării pentru copii: „Speranța de viață s-a aproape dublat după introducerea vaccinurilor”

Vaccinarea a diminuat considerabil incidența bolilor infecțioase la nivel global, având un impact semnificativ, comparabil doar cu cel al apei potabile. Conform estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății, vaccinurile salvează anual aproximativ 3 milioane de vieți, iar această cifră este în continuă expansiune grație dezvoltării de noi seruri.

În prezent, există vaccinuri care protejează împotriva peste 30 de boli, iar alte aproximativ 300 de vaccinuri sunt în diverse etape de cercetare.

Vaccinurile împotriva a 14 boli, printre care difteria, hepatita B, rujeola și poliomielita, au contribuit la reducerea mortalității în rândul nou-născuților cu 40% la nivel mondial și cu 50% în regiunea africană, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății.

„În trecut, femeile aveau mulți copii, dar nu aveau timp pentru alte activități din cauza mortalității infantile ridicate, cauzată de lipsa vaccinurilor”, a declarat prof. dr. Simona Rednic, medic primar la Spitalul Județean din Cluj, în cadrul campaniei „Niciodată nu e prea târziu să te vaccinezi!”.

Îmbunătățirea speranței de viață, eradicarea sau reducerea dramatică a unor boli infecțioase devastatoare, schimbarea statutului femeii în societate și posibilitatea călătoriilor sigure sunt câteva dintre efectele vaccinării în ultimele 230 de ani.

Impactul social al vaccinării

Vaccinarea aduce beneficii nu doar medicale, ci și sociale, după cum explică prof. dr. Simona Rednic:

• Vaccinurile contribuie la creșterea speranței de viață.
• Permite călătorii fără riscuri.
• Au facilitat schimbarea rolului femeilor în societate, eliberându-le de responsabilitatea exclusivă de a îngriji copiii care nu supraviețuiau fără vaccinuri.
• Promovează dezvoltarea economică, pacea și justiția prin reducerea bolilor infecțioase.

Originea vaccinării

Conceptul de vaccinare a fost introdus la sfârșitul secolului 18 de către medicul englez Edward Jenner, care a dezvoltat primul vaccin împotriva variolei, conform cercetărilor de la National Institute of Health (NIH) din Statele Unite.

Pe 14 mai 1796, Jenner a efectuat primul test al vaccinului pe fiul de 8 ani al grădinarului său, observând că cei infectați anterior cu variola bovină erau protejați împotriva variantei umane. Vaccinul a funcționat, iar băiatul nu s-a îmbolnăvit.

Variola a fost una dintre cele mai mortale boli ale vremii, provocând milioane de decese până când a fost eradicată prin vaccinare în 1977. Aproape o treime dintre infectați mureau, iar supraviețuitorii rămâneau adesea cu sechele severe.

Istoria mișcării antivaccin

În 1853, vaccinarea antivariole a devenit obligatorie în Marea Britanie, iar în 1867 au fost introduse sancțiuni pentru părinții care nu se supuneau, inclusiv amenzi sau închisoare.

Deși mulți cred că mișcarea antivaccin a apărut recent, aceasta este de fapt o reacție la prima vaccinare obligatorie, existentă de peste 150 de ani.

Această măsură a condus la Marșul din Leicester – unul dintre primele și cele mai semnificative proteste antivaccin din istorie.

În prezent, vaccinurile sunt considerate cele mai sigure și testate produse farmaceutice. Deși pot apărea reacții adverse, acestea sunt rare și specificate în prospectul produselor. Riscurile sunt comparabile cu cele ale unor medicamente comune precum Paracetamolul sau Aspirina.

„De la introducerea vaccinurilor, speranța de viață a aproape dublat, îmbunătățind calitatea vieții. Vaccinurile sunt create pentru a salva vieți și a preveni bolile, iar conștientizarea acestui fapt este esențială,” a spus Cristian Oancea, medic pneumolog și manager la Spitalul de Boli Infecțioase din Timișoara.

Definiția vaccinurilor

Un vaccin este un preparat biologic care conține componente ale unui microorganism (antigene) capabile să inducă un răspuns imunitar. Aceste informații provin din Ghidul de informare pentru vaccinarea pacienților, elaborat de dr. Doina Azoicăi și dr. Alice Nicoleta Azoicăi.

Vaccinarea introduce în organism doar componentele necesare pentru stimularea imunității, putând fi realizată prin diferite metode, cel mai frecvent prin injecție intramusculară sau subcutanată. Acest proces ajută sistemul imunitar să combată agenții patogeni.

Vaccinurile actuale au un indice ridicat de imunogenitate și oferă o protecție de lungă durată, fiind considerate sigure și fără riscuri majore.

Tipuri de vaccinuri

Există mai multe tipuri de vaccinuri, inclusiv cele vii atenuate, inactivate, recombinant genetic, polizaharidice și din subunități. Acestea nu determină boala, ci stimulează sistemul imunitar să producă anticorpi specifici.

Vaccinurile vii atenuate conțin microorganisme similare cu cele sălbatice, dar modificate pentru a nu provoca boala. Acestea oferă o imunitate de lungă durată.

Vaccinurile inactivate conțin microorganisme omorâte și, deși necesită mai multe doze, oferă o protecție durabilă și de calitate.

Vaccinurile recombinant genetice utilizează proteine imunogene pentru a stimula răspunsul imunitar, având o reactogenicitate minimă.

Vaccinurile polizaharidice conțin componente specifice ale microorganismului, generând anticorpi esențiali pentru prevenirea infecțiilor.

Vaccinurile din subunități includ doar fragmente ale tulpinilor microbiene, cum este vaccinul gripal. Acestea oferă o protecție constantă pe baza similitudinii cu virusul circulant.

Recent, au fost elaborate vaccinuri combinate care protejează simultan împotriva mai multor boli printr-o singură injecție, minimalizând reacțiile adverse.

Exemple includ vaccinurile combinate pentru difterie-tetanos-tuse convulsivă și rujeolă-rubeolă-oreion, care eficientizează atât vizitele la medic, cât și costurile pentru pacienți și sistemul de sănătate.