INTERVIU. Despre viața puțin cunoscută a unei artiste de 21 de ani din Moldova, care se confruntă cu o afecțiune rară: „Iau analgezice pentru a putea cânta la chitară în timpul concertelor”

INTERVIU. Despre viața puțin cunoscută a unei artiste de 21 de ani din Moldova, care se confruntă cu o afecțiune rară: „Iau analgezice pentru a putea cânta la chitară în timpul concertelor”
Artista Alexandra Cebotar, alias „Prima Dragoste”. FOTO: Arhiva personală

Alexandra Cebotar, artista care poartă numele de scenă „Prima Dragoste”, are o carieră muzicală promițătoare în față. Cei mai mulți nu știu că tânăra se confruntă cu Lupus, o boală care a afectat și alți artiști de-a lungul timpului. Alexandra a povestit despre cum reușește să facă față acestei provocări.

„Lupusul” este o afecțiune autoimună complexă în care sistemul imunitar atacă țesuturile sănătoase ale corpului. Aceasta poate afecta mai multe zone, inclusiv articulațiile, pielea, rinichii, celulele sanguine, inima și plămânii. Cea mai des întâlnită formă este lupusul eritematos sistemic.

De-a lungul timpului, mai multe celebrități, precum Lady Gaga, Seal, Selena Gomez și Toni Braxton, au dezvăluit că suferă de această afecțiune, care este destul de rară, având aproximativ 5 milioane de pacienți la nivel global. Alexandra Cebotar, cunoscută ca „Prima Dragoste”, face parte din aceștia.

Cântă pe străzile Bucureștiului

La doar 21 de ani, Alexandra provine din Republica Moldova și s-a mutat în România pentru a-și construi cariera muzicală, având un stil indie pop cu accente folclorice.

Înainte de a semna cu o mare casă de discuri, ea a studiat pianul și vioara la Liceul Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Chișinău și a cântat pe străzile Bucureștiului alături de prietenii moldoveni din Piața Unirii.

În 2022, a lansat primul său EP, „Epigraf”, care reflectă evoluția sa ca artist și reprezintă un moment de maturizare în cariera sa.

Alexandra a discutat despre provocările de a face muzică și a trăi în România cu o afecțiune atât de complicată.

„Medicii nu știau ce să-mi spună, timp de doi ani am tratat afecțiuni inexistente”

Întrebată despre cum a descoperit pasiunea pentru muzică și motivele mutării în România, Alexandra a răspuns: „M-am născut cu muzica în sânge. Mor dacă nu creez zilnic. Familia mea, pasionată de artă, m-a inspirat să continui. Am ales România pentru că aici am găsit sprijin.”

Despre diagnosticarea cu Lupus, tânăra povestește că a aflat târziu. „La început eram sănătoasă, dar boala a apărut din motive neclare, precum stresul sau medicamentele nepotrivite luate excesiv. Am consultat mulți medici în România și Moldova, fără rezultate clare.”

Simptomele au început cu vânătăi și dureri severe, urmând episoade de leșin inexplicabile. Medicii erau confuzi, initial crezând că are epilepsie. „Am experimentat o degradare a sănătății, iar în acei doi ani am tratat probleme care nu existau.”

„Medicii care m-au ajutat să descopăr adevărata problemă au explicat că sistemul meu imunitar luptă împotriva propriului corp. Practic, imunitatea mea s-a întors împotriva mea.”

Referindu-se la impactul bolii asupra vieții sale, Alexandra spune: „Am dificultăți în a merge, a sta în picioare, a vorbi, a dormi, a mânca și a cânta. Deși, în fiecare zi, mă ridic și încerc să fac tot ce mi-am propus.”

Creează o analogie cu „Mica Sirenă”, evidențiind lupta sa de a îndura durerea pentru muzică. „Muzica reprezintă dragostea mea; simt că nu aș putea trăi fără ea.”

Întrebată ce o motivează, ea răspunde că conștientizarea faptului că afecțiunea sa este cronică. „Sunt bolnavă de 6 ani, diagnosticată de 4, dar pe scenă mă simt eliberată.”

„Pe scenă, uit de durere și mă conectez cu publicul. Sunt recunoscătoare că mama este alături de mine, cea mai bună prietenă pe care o pot avea.”

„Ia analgezice ca să pot cânta la chitară în concert”

Discutând despre gestionarea sănătății și carierei, Alexandra admită: „E o provocare să le îmbin. Uneori iau analgezice pentru a cânta pe scenă. Nu vreau să mă simt diferită; am doar un mic obstacol.”

În privința surselor de inspirație, Alexandra afirmă că muzica este parte din ea: „Scriu totul din interior, am atâtă muzică încât trebuie să o eliberez.”

Își descrie procesul de creație: „Merg la studio, rămân câteva ore, iar dacă nu compun nimic mă simt dezamăgită. E un exercițiu continuu.”

Alexandra se implică activ în producția videoclipurilor sale: „Sunt un creator versatil; îmi place să mă ocup de conceptele clipurilor. Când compun, vizualizez automat și clipul.”

Întrebată despre artiști care o inspiră, ea menționează că Lupusul este o experiență comună pentru mulți, inclusiv celebrități ca Lady Gaga și Selena Gomez, care demonstrează că este posibil să-și urmeze visele.

„Vreau să fiu auzită și înțeleasă, nu vreau să fiu singură. Deși aș putea cânta pentru câțiva prieteni, vreau ca toată lumea să cunoască povestea mea.”

În final, Alexandra vorbește despre planurile sale muzicale: „Sunt experimentatoare, nu îmi fac planuri pe termen lung, nu-mi place să mă restrictiv, iar dezamăgirile nu mă interesează.”

„Pe o vale, într-un sat, am ales să fac ce fac. Am ales să cânt de bine, să nu mă ascund de nimeni. Până atunci, cânt ca să nu cad din zbor” – versuri din cea mai recentă lansare, „Ce fac?”.

Recomandari
Show Cookie Preferences