INTERVIU: „Iliescu a fost un deschizător de drumuri pentru tranzițiile politice pașnice” - Istoric remarcabil discută despre moștenirea sa

Este prematur să îl clasificăm pe Ion Iliescu ca fiind fie un erou, fie un antagonis al istoriei României, deoarece opinia publică este încă profund divizată în privința lui, explică istoricul Bogdan Murgescu într-un interviu recent.

• Pe lângă titlul de doctor în istorie, Bogdan Murgescu este profesor la Universitatea din București. A publicat lucrări atât în țară, cât și peste hotare, una dintre cele mai notabile fiind „România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)”.

– Primul președinte post-comunist al României a fost îngropat cu onoruri militare, provocând controverse. De ce este important dacă un fost lider este onorat astfel sau nu? Cum ar trebui să-l descrie istoria pe Iliescu? – Bogdan Murgescu: Ion Iliescu a jucat un rol cheie în era post-revoluționară și în perioada de tranziție post-comunistă. El a fost un reper și un punct de polarizare în societate.

Încă din ianuarie 1990, societatea s-a împărțit între susținătorii lui Iliescu și criticii săi, un fenomen care persistă chiar dacă între timp altele au devenit mai relevante. Pentru cei din generația de 40 – 50 de ani, acesta reprezintă un moment definitoriu al identității politice.

„Judecata vremii va stabili locul său în istorie”

– Suntem obișnuiți să clasificăm figurile istorice ca fiind bune sau rele. Unde îl plasăm pe Iliescu?– Cred că în timp vom putea ajunge la o concluzie. Deocamdată, orice argument pro-Iliescu ar stârni reacții vehemente din partea celor care au construit o identitate publică bazată pe opoziția față de el.

De asemenea, concluziile negative întâmpină aceeași rezistență din partea celor care l-au susținut inițial și care au crezut în el la începutul anilor '90.

– Există figuri istorice pentru care s-a ajuns la un consens general. Dar atunci când vorbim de personaje mai ambigue...– Ca istorici, putem ajunge la un consens în timp, dar momentan percepțiile asupra lui Iliescu sunt prea polarizate pentru a accepta o judecată echilibrată. Va fi nevoie de ani pentru a observa cum se schimbă aceste percepții.

„Selecția unor elite rădăcinate în era național-comunistă a lui Ceaușescu”

– În contextul actualei crize economice din România, cât se datorează moștenirii anilor '90 sub Iliescu, când au fost făcuți primii pași către democrație și economie de piață?– Proporțional scăzut. România a făcut ratarea unor oportunități în acea perioadă prin politici economice întârziate și greșite.

Ulterior, pierderile au fost recuperate prin aderarea la Uniunea Europeană și avantajele aduse de aceasta. Așadar, nu există o legătură directă.

Problemele curente sunt mai degrabă consecința unor politici economice defectuoase de după aderarea la UE, când România nu a respectat reguli europene esențiale.

În anii '90, selecția liderilor politici și economici a favorizat elitele influențate de național-comunismul lui Ceaușescu, contribuind la situația actuală.

– Aveți impresia că elitele politice și economice din anii '90 au lăsat o amprentă durabilă asupra actualei scene politice?– Unii lideri de astăzi sunt moștenitorii acestor elite, îmbogățite și întărite în perioada post-comunismului sub protecția părții guvernate de Iliescu.

Iliescu, deși onest din punct de vedere material, a tolerat apariția acestor elite. Avea alte slăbiciuni, dar nu era interesat de îmbogățire personală din fonduri publice.

„Integrarea mai rapidă în economia europeană ar fi fost cheia succesului”

– Care au fost erorile majore sub conducerea lui Iliescu care au decis parcursul ulterior al României?– Iluzia că statul putea gestiona eficient tranziția a fost un mare obstacol. Această concepție s-a dovedit ineficace, statul fiind incapabil să mobilizeze resursele necesare.

Neacceptarea integrării rapide în economia Uniunii Europene și atragerea capitalului internațional au fost greșeli majore pe care Iliescu le-a făcut.

Iliescu a fost influențat de interesele care doreau să controleze privatizările statului și să obțină foloase personale din acestea.

– Alte state din regiune nu au avut aceleași strategii?– Diferite state au avut abordări unice. De exemplu, Polonia a adoptat o terapie de șoc, în timp ce Cehia și Ungaria au optat pentru tranziții mai graduale. Problema României a fost întârzierea în deschiderea economiei către capitalul internațional.

– A fost decizia influențată de ideologia lui Iliescu sau de interesele economice ale foștilor comuniști?– Era o combinație de ideologie naționalistă și dorința pragmatică a unor grupuri de putere de a profita în mod direct de trecerea de la proprietatea de stat la cea privată.

„Trebuie să ne amintim de susținerea pe care a avut-o din partea maselor”

– Politicienii din anii '90 sunt adesea învinuiți pentru oportunitățile ratate, dar cât de pregătită era societatea atunci pentru schimbări? – Nu poți da vina pe societate, deși susținerea majoritară pentru Iliescu indică faptul că mulți români erau de acord cu viziunea sa asupra tranziției.

Nu trebuie uitat că România a moștenit un regim comunist ineficient, afectat de deciziile dezastruoase ale lui Ceaușescu, lăsând țara mult în urma vecinilor săi socialiști.

Industria de stat era neperformantă și izolată, iar trecerea la o economie de piață a fost dificilă, mai ales în lipsa infrastructurii și a know-how-ului necesar.

„Mulți au crezut că pot face o schimbare, chiar și naiv”

– Petre Roman a spus odată că vestita industrie românească era doar o „grămadă de fier vechi”. A fost percepută aceasta ca o intenție de furt din partea elitei iliesciene?– A fost parte a unei retorici dure, care nu reflecta neapărat intenții ascunse. Deși existau indivizi cu interese personale, au fost și numeroși oameni care credeau sincer că se pot face îmbunătățiri autentice.

Iliescu s-a opus adesea corupției, deși nu a avut întotdeauna sprijinul sau capabilitatea de a opri furturile.

Lecții financiare din trecut care ne afectează prezentul

– Anii '90 au fost marcați de scheme financiare frauduloase, precum Caritas. De ce au căzut mulți români în aceste capcane?– Lipsa educației financiare a fost un factor major. Oamenii nu erau familiarizați cu principiile de bază ale economiei financiare și au fost ușor păcăliți de perspectivele de câștig iluzorii.

Astăzi, deși a existat un progres evident, alfabetizarea financiară este încă redusă, influențând modul în care gestionăm bugetele și finanțele.

Chiar deciziile fiscale ale guvernanților reflectă această lipsă de educație, dar este datoria noastră să responsabilizăm conducătorii prin alegerile noastre.

Originea neîncrederii față de capitalul străin

– Cum a influențat restituirea întârziată a proprietăților evoluția societății?– Lipsa clarității în raporturile de proprietate a provocat tensiuni și nesiguranță. Soluțiile compensatorii erau adesea mai potrivite decât restituirea integrală.

– Cum vedeți teoria conform căreia multinaționalele sunt favorizate în detrimentul firmelor românești?– Această percepție își are originile în ideologiile „prin noi înșine” ale secolului 20 și național-comunismul lui Ceaușescu. Totuși, dezvoltarea economică necesită capital și parteneriate internaționale.

Privatizările anilor '90, deși uneori marcate de corupție, au fost esențiale pentru modernizarea economiei, cum este cazul succeselor precum Dacia Renault.

Continuarea sentimentalelor naționaliste și impactul educației

– De ce persistă naționalismul din anii '90 și astăzi sub alte forme politice?– Sentimentul naționalist este alimentat de nemulțumirile actuale și de educația insuficientă care nu explică fundamentele greșelilor trecutului.

Mulți caută refugiu în nostalgiile trecutului din cauza neînțelegerii prezentului, iar lipsa informațiilor educaționale clare contribuie la perpetuarea acestui fenomen.

– În concluzie, cât de responsabil este Iliescu pentru direcția ratată a României?– Într-adevăr, Iliescu poate fi învinuit pentru anumite oportunități ratate, dar trebuie recunoscut și că el a facut pași semnificativi în integrarea europeană și democratizarea țării.

Reușitele sale în asigurarea unei tranziții pașnice de putere au fost o premieră în istoria post-comunistă a României.