Raport Științific: Misiunea Chang'e 6 aduce o încărcătură surpriză pe partea ascunsă a Lunii
Misiunea Chang’e 6 include o încărcătură neașteptată, al cărei scop nu a fost dezvăluit oficial. Aceasta constă într-un mini rover, observat în fotografiile făcute de jurnaliști la momentul încărcării echipamentului în racheta Long March 5. Nu este pentru prima dată când China integrează în misiunile sale diverse instrumente despre care nu oferă detalii.
Misiunea Chang’e 6 aduce o încărcătură neașteptată pe partea ascunsă a Lunii
Oficial, misiunea transportă aparatura științifică necesară pentru colectarea a două kilograme de mostre de sol lunar, fiind dotată cu instrumente furnizate de Franța, Italia și China, precum și un satelit miniatural de la Agenția Spațială din Pakistan, SUPARCO.
Neoficial, Chang’e 6 include și un mini rover, a cărui destinație nu a fost făcută publică. Imaginile realizate de jurnaliști sugerează prezența acestuia în timpul încărcării echipamentelor în racheta Long March 5.
Scopul acestui mini rover rămâne incert. Detalii despre modul în care acesta va ateriza nu sunt clare, deși părea montat pe partea superioară a sondei Chang’e 6. Academia de Științe din China (CAS) a făcut o mențiune, fără detalii suplimentare, că acest mini rover ar putea fi echipat cu un spectrometru în infraroșu.
Spectrometrul ar putea studia patternurile de absorbție și emisie a radiațiilor infraroșii ale diverselor roci lunare, ajutând la determinarea compoziției regolitului și a rocilor locului de aselenizare. Este posibil ca rolul său să includă și detectarea surselor de apă sub formă de gheață, esențială pentru stabilirea unei baze permanente.
Nu este primul incident în care China introduce instrumente secrete în misiunile sale. Acest lucru s-a întâmplat și în 2021, când misiunea Tianwen-1 a lansat trei camere video detașabile, fără anunț prealabil, atât pe orbita lui Marte cât și pe sol.
În cazul sondei Chang’e 6, aceasta se va afla pe orbita Lunii în această după-amiază, însă aselenizarea este programată pentru începutul lunii iunie. Recuperarea mostrelor de sol va dura aproximativ 48 de ore. Dacă totul merge conform planului, sonda va aduce mostrele înapoi pe Terra pe 25 iunie, la 53 de zile de la lansare.
Dispariția apei de pe Venus: unde și cum?
Pe Venus există apă, însă nu la suprafață, ci în atmosferă, cantitatea fiind atât de mică încât, dacă ar fi distribuită uniform, ar forma un strat de doar trei centimetri. Comparativ, pe Terra, ar crea un ocean cu o adâncime de trei kilometri.
Aceasta indică o cantitate de apă de 100.000 de ori mai mult pe Terra decât pe Venus. Deși ambele planete au avut condiții similare la început, dispariția apei de pe Venus a stârnit întrebări în rândul oamenilor de știință, fără răspunsuri clare.
Recent, un studiu din revista Nature, efectuat de astronomi de la universitățile din Colorado și Arizona, propune o explicație inovatoare. Ei sugerează că efectul de seră nu poate explica dispariția apei de pe Venus.
Dacă hidrogenul ar fi fost eliberat în spațiu, ar fi trebuit să rămână o cantitate echivalentă de apă capabilă să acopere planeta cu un strat adânc de 10 până la 100 de metri, ceea ce reflectă o mare discrepanță între apa teoretică și cea observată. O altă cauză misterioasă ar fi dus la eliminarea restului de apă.
Oamenii de știință americani suspectează că o moleculă denumită HCO+, formată din hidrogen, oxigen și carbon, ar putea fi responsabilă. Aceasta reacționează cu electronii, provocând un proces care face ca hidrogenul să se piardă în spațiu.
Deși acest proces a durat miliarde de ani și continuă și acum, o problemă majoră rămâne: nu a fost identificată nicio moleculă HCO+ în atmosfera lui Venus, ceea ce nu exclude posibilitatea ca ea să existe.
Nici misiunile viitoare care se concentrează pe Venus nu iau în calcul acest aspect, ceea ce sugerează că confirmarea ipotezei poate întârzia.
Comunicarea complexă la cașaloți
Se considera că oamenii sunt singurele ființe de pe Terra cu un limbaj complex. Totuși, o analiză extinsă a sunetelor emise de cașaloți sugerează altceva. Aceasta arată că emit sunete care pot fi considerate o formă de comunicare asemănătoare cu cea umană.
Cercetători din SUA, Canada și Republica Dominicană au publicat un studiu în revista Nature, anunțând că, în urma înregistrării a peste 8.719 tipare sonore de la circa 60 de cașaloți între 2005 și 2018, aceste sunete pot fi considerate o formă complexă de comunicare.
Era cunoscut că aceste animale emit sunete distinctive, iar 21 de coduri repetitive au fost deja identificate. Analize recente sugerează că complexitatea acestor semnale este mai mare decât se crezuse anterior.
Astfel, numărul tiparelor de clicuri a crescut la câteva sute, iar cașaloții pare să combine diferite coduri sonore asemenea modului în care oamenii construiesc cuvinte.
Aceasta sugerează că sunetele emise de cașaloți, atât de variate, conțin informații, făcând sistemul lor de comunicare unic printre animalele non-umane.
