Reforme în Biserică și drepturile LGBTQ+: Papa Francisc, un reformator în tradiția catolică

Începând cu primul său mandat, Papa Francisc a avut ca scop distanțarea de predecesorii săi, dorind să orienteze Biserica spre nevoile celor săraci și să promoveze o instituție inclusivă. Deși reforma sa a fost adesea supusă criticilor intense și a manifestat deschidere față de comunitățile LGBTQ+ și femei, reformele sale sunt considerate parțiale.

Cunoscut pentru onestitatea sa, Papa Francisc a trecut în neființă luni la vârsta de 88 de ani. În cei 12 ani de pontificat, și-a dorit să fie un papă reformator, diferit de predecesorii săi conservatori. Cu toate acestea, inițiativele sale au stârnit adesea controverse în interiorul Bisericii Catolice.

Încă de la sosirea sa pe Sfântul Scaun, Papa a subliniat dorința de a readuce Biserica lângă cei săraci și de a renunța la excesul vaticanesc. Elisabeth Auvillain, jurnalist la National Catholic Reporter, afirmă că „Papa Francisc a fost un lider care a încercat să se apropie de toată lumea, nu doar de catolici.”

Jorge Mario Bergoglio a devenit rapid un apărător al migranților. Prima sa călătorie în străinătate a avut loc pe 8 iulie 2013 pe insula Lampedusa, simbol al afluxului migrațional în Europa.

La 10 ani de la acea vizită, în septembrie 2023, la Marsilia, a continuat să promoveze un creștinism deschis, condamnând suferințele migranților care pierd viața în Marea Mediterană și solicitând Uniunii Europene să-și asume responsabilitățile umanității.

Pe lângă călătoriile sale, stilul său modest de viață la Roma reflectă deschiderea către cei săraci: renunță la luxul tradițional și provocă vizitate frecvente pentru masa cu oameni fără adăpost. Acest lucru a cauzat nemulțumirea unora din Vatican, care consideră că a diminuat sacralitatea rolului papal.

Recent, în 2025, Papa a adresat o scrisoare episcopilor americani, exprimându-și îngrijorarea față de deportările migranților neautorizați, o poziție ce a provocat indignarea dreptei religioase atât în America, cât și în Europa. Ultima sa întâlnire cu un politician a fost cu vicepreședintele american pe 20 aprilie.

„Cine sunt eu să judec?”

Însă, în ciuda imaginii sale de „papă al Sudului”, gesturile sale de deschidere față de unele comunități i-au adus eticheta de „papă al rupturii”.

Francisc a făcut pași pentru a se apropia de divorțați și credincioșii LGBTQ+. A primit cupluri homosexuale la Vatican și a susținut legislația pentru drepturile cuplurilor de același sex, dar fără a le considera căsătorii. În 2023, s-a exprimat împotriva criminalizării homosexualității.

O frază memorabilă a fost rostită de el în 2013: „Cine sunt eu să judec?” în legătură cu comunitatea gay.

În decembrie 2023, a autorizat binecuvântarea cuplurilor gay, o decizie ce a provocat controverse în Biserică și rebeliune în rândul episcopilor din Africa.

Cu toate acestea, Francisc nu a revoluționat doctrina Bisericii. Vaticanul a emis o „clarificare” pentru a răspunde posibilelor interpretări greșite, recunoscând că aplicarea binecuvântării poate fi „imprudentă” în țările unde homosexualitatea este interzisă. De altfel, doctrina tradițională referitoare la homosexualitate rămâne neschimbată.

Papa Francisc a continuat să se alinieze doctrinei catolice. Nu a propus abolirea interdicției avortului sau a hirotonirii femeilor, subliniază Frédéric Mounier, fost corespondent la Roma.

Ca iezuit, a promovat o etică a căii, și-a extins atenția asupra persoanelor de același sex, provocând o reacție semnificativă.

Provocarea violenței sexuale în Biserică

Scandalurile sexuale din Biserică l-au determinat să adopte o nouă atitudine, începând cu călătoria sa în Chile în 2018, unde a apărat un episcop acuzat de pedofilie, cerând dovezi. Așteptările sale contradictorii s-au încheiat cu scuze publice.

El a demonstrat angajamentul său față de o „toleranță zero” prin excluderea cardinalului Theodore McCarrick în 2019, devenit vinovat de abuzuri sexuale. A implementat măsuri precum ridicarea secretului pontifical în ceea ce privește violența sexuală și obligativitatea raportării acestor cazuri.

Totuși, secretul spovedaniei rămâne intact, iar criticile asupra ineficienței măsurilor continuă.

Papa s-a întâlnit cu multe victime și a cerut cereri de iertare, dar nu a abordat cauzele sistemice care au condus la abuzuri.

În Franța, reportajul Comisiei Independente pentru Abuzuri Sexuale în Biserică a rămas o problemă delicată, cu o recunoaștere timidă a abuzurilor comise.

Femei în poziții de conducere în Biserică

În cadrul Bisericii, Papa Francisc a realizat progrese semnificative. A introdus reforme economice pentru a îmbunătăți transparența financiară a Vaticanului și a instituit măsuri anticorupție.

Pe lângă reglementările financiare, el a avansat femeile în funcții cheie, numind în 2021 o femeie în poziția de subsecretar general al Sinodului Episcopilor.

Recent, în 2025, a numit-o pe Simona Brambilla la conducerea ministerului responsabil de ordinele religioase, rol anterior rezervat doar bărbaților.

Cu toate acestea, femeile din cercurile catolice observă că aceste schimbări sunt mai degrabă simbolice și nu reflectă o adevărată egalitate în Biserică.

O moștenire fragilă

Multe dintre reformele așteptate nu au fost duse până la capăt. De exemplu, propunerea de a hirotoni bărbați căsătoriți a fost respinsă de Papa. De asemenea, a limitat folosirea Liturghiei în latină, provocând nemulțumiri în rândul tradiționalistilor.

Rezultatele acestor măsuri sunt mixte, lăsând în urma o moștenire fragilă și provocând întrebări asupra viitorului instituției. Așadar, viitorul post-pontificat al Bisericii rămâne incert.