Cinci motive pentru care Papa Francisc va rămâne în istorie
Jorge Bergoglio, criticat de mulți, a decedat în Lunea Paștelui, la 88 de ani, lăsând o amprentă profundă asupra vremurilor sale. Personalitatea sa puternică și pozițiile clare au fost apreciate în special de publicații de renume.
Ca lider al unei Biserici confruntate cu scandaluri și abuzuri de toate felurile și în mijlocul unei erai dominate de diverse canale de comunicare, Papa Francisc a fost supus unei presiuni fără precedent. Argentinianul s-a stins din viață pe 21 aprilie 2025.
1. Francisc I, primul papă iezuit și non-european
Relația dintre papalitate și ordinul iezuit a fost adesea complexă. Fondat în 1540, ordinul a rămas de multe ori în marginea puterii de la Vatican, iar iezuiții au căutat întotdeauna să mențină independența.
Alegerea lui Jorge Bergoglio ca papă pe 13 martie 2013 este un moment istoric, având în vedere că ordinul iezuit fusese marginalizat de Ioan Paul al II-lea, care favoriza Opus Dei. Alegerea numelui Francisc, în onoarea Sfântului Francisc de Assisi, aduce un simbolism profund. Fratele său, dominicanul Timothy Radcliffe, a spus umoristic că „Francisc este un iezuit purtând o robă de dominican”. Această combinație unică de identități religioase este fără precedent.
De asemenea, Francisc este primul papă non-european, născut pe 17 decembrie 1936 în Argentina, fiind precedat în epoca modernă de papi italieni, ioanezi polonezi și germani.
2. Francisc, Papa cu cel mai simplu stil de viață din istorie
Era în care papii foloseau sedia gestatoria nu este uitată, ultimul fiind Ioan Paul I, la 27 septembrie 1978. Biserica a evoluat, iar Ioan Paul al II-lea a modernizat tradițiile, devenind „papa globetrotter” prin numeroasele sale călătorii.
Papa Francisc aduce o inovație suplimentară, respingând somptuozitatea și tradițiile ceremoniale. Deși riturile rămân, el a redus semnificativ protocolul și stilul de viață, alegând să trăiască la reședința Sainte-Marthe, deschisă pelerinilor, și să împărtășească masa cu vizitatorii.
Acesta refuză să se confine în interiorul zidurilor vaticane, preferând să colaboreze cu un grup de cardinali, denunțând clericalismul și critica să asupra funcționării Bisericii. Contactul său direct cu cei din jur este surprinzător pentru un lider de asemenea amploare.
În ceea ce privește întâlnirile cu oficialii, Francisc adoptă o abordare informală, adresându-se lor prietenește și cerându-le să se roage pentru el. Folosește un Fiat mic pentru transport și este activ pe rețelele sociale, stabilind Vatican News ca o platformă de comunicare modernă.
3. Un papă care dezamorsează tensiunile globale
Într-o lume lipsită de figuri emblematice, Papa Francisc se afirmă ca ultima voce a păcii pe scena internațională, susținând o poziție de neutralitate în conflicte precum cel dintre Rusia și Ucraina.
Acțiunile sale urmăresc să mențină pacea și umanitatea pe prim plan, amintind de angajamentele predecesorilor săi în privința pacifismului. El se întărește în fața haosului global denunțând un „război pe bucăți”, o viziune a conflictelor moderne.
Criticii săi argumentează că deschiderea sa către dictatori precum Erdogan și Putin este controversată, însă Francisc își prezintă mereu mesajul de protejare a celor vulnerabili, negând contextele radicale și injuste.
Papa încurajează denunțarea liderilor care construiesc ziduri și caută dialogul cu diverse culturi, precum cea musulmană, prin întâlniri cu reprezentanți ai acestora.
4. Primul lider mondial preocupat de migrație și ecologie
Angajamentul lui Jorge Bergoglio față de migranți provine din istoria personală a familiei sale, care a emigrat în Argentina. Pontificatul său a adus în prim-plan problema migrației, iar prima sa vizită a fost la Lampedusa, un simbol al dramelor migranților.
În 2014, la Parlamentul European, el a avertizat asupra pericolelor ca Marea Mediterană să devină un „mare cimitir”, o temă care a fost continuată și în discursurile sale recente.
Francisc își asumă un rol proactiv în problemele ecologice, bine reprezentate în enciclica sa din 2015, „Laudato Si”, care abordează conexiunea între degradarea mediului și crizele umane, și speră la o ecologie integrală.
Critica sa la adresa exceselor economice ale ultraliberalismului este consecventă, el pledând pentru susținerea celor vulnerabili atât în plan spiritual, cât și social.
5. Jorge Bergoglio, papa poporului și al „periferiei”
Decizia lui Francisc de a participa la o conferință în locul redeschiderii Notre-Dame de Paris nu este surprinzătoare pentru cei ce-l cunosc; acesta a ales să se concentreze pe evlavia populară și pe comunitățile marginalizate.
Pontiful își rezervă călătoriile pentru țările mai puțin reprezentate, numindu-le „periferii”, și îndeamnă la acceptarea rolului de „pelerin al speranței”, reafirmându-și angajamentul față de vulnerabili în fața provocărilor globale.
