După trecerea în neființă a Papei Francisc, o comunitate din România, dincolo de catolicism, își exprimă deschiderea față de această pierdere. Papa a fost primul care a solicitat iertare celor mai defavorizați cetățeni români.

În timpul vizitei sale din 2019 în România, Papa Francisc a pătruns într-unul dintre cele mai sărace cartiere din Blaj. Dincolo de simpla vizită, acesta a rostit un discurs emoționant, un mesaj care nu mai fusese auzit în contextul românesc din partea unui lider religios. A cerut scuze comunității rome pentru istoria de robie, umilință și exploatare suferită din partea bisericii. „Un gest de umanitate peste înțelegerea noastră”, afirmă acum, într-un dialog, reprezentanții comunității rome din România.

La finalul șederii sale în România, Papa a solicitat iertare romilor pentru „momentele de discriminare și maltratare”. Acest gest a avut loc într-un cartier din Blaj, unde locuiesc aproximativ 3.000 de oameni. După întâlnirea cu reprezentanții comunității, el a abordat problemele cu care se confruntă aceștia. Două ani mai târziu, Papa a repetat acest act de curtoazie într-un ghetou din Košice, un oraș situat în estul Slovaciei, la granița cu Ungaria.

Activistii Gelu Duminică și Ciprian Necula discută acum despre importanța acestui gest al Papei și despre lecțiile ce pot fi învățate de către clerul din alte confesiuni din mesajul transmis de liderul de la Vatican.

• Ciprian Necula: activist pentru drepturile și libertățile romilor, doctor în sociologie, profesor asociat la SNSPA și președinte al Roma Education Fund.
• Gelu Duminică: sociolog și activist român de etnie romă, profesor asociat la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București.

„Simt o povară pe inimă, aceea a discriminărilor, segregărilor și maltratărilor suferite de comunitățile voastre. Istoria arată că și creștinii, inclusiv catolicii, nu au fost străini de aceste fapte nedrepte. De aceea, doresc să cer iertare. Cer iertare, în numele Bisericii, Domnului și vouă, pentru momentele de discriminare și maltratare, precum și pentru neînțelegerea și lipsa de apreciere a specificității voastre”, a declarat Papa Francisc în Blaj, în comunitatea romă greco-catolică din cartierul „Barbu Lăutaru”, în iunie 2019.

„Un gest profund de iertare creștinească”

Activistul Ciprian Necula consideră că gestul Papei Francisc a fost unul „reparatoriu”.

„Europa are o responsabilitate morală față de romi, având în vedere istoria de agresiune și opresiune. Aici au fost sclavi, în vest au fost excluși. Este o istorie tristă, și Papa Francisc este printre primii lideri religioși care a realizat un asemenea gest. O acțiune de iertare cu o adâncime creștină”, afirmă Ciprian Necula.

Activistul subliniază că o reconciliere istorică este crucială pentru îmbunătățirea percepției actuale asupra comunității rome: „Gestul lui Papa Francisc reflectă o umanitate deosebită, dincolo de înțelegerea noastră. Acesta vorbește despre reconciliere. Nu putem aștepta o situație favorabilă pentru romi fără a depăși trecutul prin iertare. Iertarea și iubirea sunt fundamentele creștinismului. Lecția este relevantă nu doar pentru noi, ortodocșii, ci și pentru cei din rândul penticostalilor, ce colaborează politică cu grupuri extremiste”, mai afirmă activistul.

„Acesta este un prim pas spre reconcilierea istorică”, declară Gelu Duminică referitor la discursul Papei de la Blaj.

„Papa a fost vocea celor dezavantajați și a încercat să vorbească despre o Biserică incluzivă, amintind că toți suntem egali înaintea lui Dumnezeu, iar cei care au fost marginalizați ar trebui să facă parte din comunitatea Bisericii. Însă, pentru a construi, trebuie mai întâi să ne căim. Iertarea vine după pocăință deoarece, având în vedere istoria creștină cu sclavie, abuzuri și Holocaustul romilor, un gest de reconciliere, care cheamă la iertare, este fundamental”, adaugă sociologul.

Învățătura transmisă de Papa Francisc

Ciprian Necula susține că gestul Papei ar trebui să inspire și conducătorii ortodocși. „În cazul sclaviei romilor pe teritoriul românesc timp de 500 de ani, liderii Bisericii Ortodoxe Române nu și-au cerut iertare pentru contribuția sau tolerarea acestei forme de dezumanizare, ci au fost implicați activ în întreținerea acestei stări. Chiar am redactat scrisori, și am organizat pomeniri pentru victimele pe care Biserica le-a făcut în perioada robiei”, consideră Necula.

„Cred că ar trebui să recitească Biblia”, adaugă Gelu Duminică, referindu-se la ceilalți lideri religioși.

„Sper din tot sufletul ca toți liderii religioși să înțeleagă că Dumnezeu ne-a creat pe toți la fel. Iertarea este primul pas pe care ar trebui să-l facem față de semenii noștri. Absența acestui gest spune multe despre ei. Chiar dacă Biserica și-ar cere scuze pentru cei 500 de ani de sclavie, nu sunt convins că situația romilor s-ar îmbunătăți instantaneu, dar cu siguranță ar ajuta la o mai bună înțelegere reciprocă. Pocăința implică recunoașterea păcatului și dorința de a nu-l mai comite, anunțând tuturor că „am fost păcătos, dar Dumnezeu m-a salvat!”. Faptul că nu recunosc păcatul este regretabil. Oamenii pot minți, dar pe Dumnezeu nu-l pot înșela”, conchide Gelu Duminică.

Discursul integral al Papei Francisc la Blaj:

Mesajul Papei a fost preluat de agențiile internaționale de presă. Reuters a relatat că „Papa cere iertare pentru nedreptățile istorice suferite de romi”, în timp ce BBC și Associated Press au precizat că suveranul pontif a subliniat problema „discriminării romilor”.

„Dragi frați și surori, bună ziua! Va spun cu bucurie și mulțumire pentru primire. Reamintim că în Biserica lui Cristos este loc pentru toți, iar Biserica este un loc de întâlnire, o realitate ce face parte din identitatea noastră ca și creștini. Ne-ai reamintit acest adevăr, exemplificând prin Episcopul Martir Ioan Suciu, care și-a manifestat dorința divină de a se întâlni cu fiecare persoană într-o relație de prietenie și împărtășire. Evanghelia bucuriei se transmite prin bucuria întâlnirii, recunoscându-ne ca având un Tată care ne iubește. Privindu-l pe El, înțelegem cum trebuie să ne tratăm unul pe celălalt.

Adânc am simțit o povară de greutate în inimă, cea a discriminărilor, segregărilor și maltratărilor suferite de comunitățile voastre. Istoria ne arată că și creștinii, chiar și catolicii, nu au fost străini de aceste nedreptăți. De aceea, vreau să cer iertare. Cer iertare – în numele Bisericii și Domnului și vouă – pentru momentele în care, de-a lungul istoriei, v-am discriminat, maltratat sau v-am privit în mod greșit, cu privirea lui Cain, nu a lui Abel, și nu am reușit să vă recunoaștem, să vă apreciem și să vă apărăm în specificitatea voastră. Așa cum Cain nu își apreciază fratele, tot astfel alimentăm prejudecățile și incităm la ură.

În istoria umanității, există întotdeauna alegeri între iubire și ură. Fiecare zi ne oferă oportunitatea de a alege între a fi Abel sau Cain, și trebuie să decidem între a merge pe calea împăcării sau a răzbunării. Să alegem întotdeauna calea lui Isus! Deși mai dificilă, ea duce spre pace și trece prin iertare. Să nu ne lăsăm atrași de răutatea din interiorul nostru, să renunțăm la ranchiună! Fiecare rău nu va îndrepta alt rău; nicio răzbunare nu repară nedreptatea, iar resentimentele nu aduc bine inimii.

Dragi frați și surori, ca popor, aveți un rol proeminent pe care trebuie să-l susțineți; nu trebuie să vă fie teamă să împărtășiți caracteristicile unice care vă definesc, ceea ce avem nevoie: puterea vieții și a familiei; solidaritatea, ospitalitatea, ajutorul celor mai vulnerabili; respectul și valorizarea seniorilor; simțul religios al vieții, spontaneitatea și bucuria de a trăi. Nu privați comunitatea de aceste daruri, ci fiți deschiși să primiți tot ce este bun din jurul vostru.

Aceasta este ultima felicitate a vizitei mele în România. Am venit ca pelerin și frate, trăind momente diferite. Acum plecând, mă întorc acasă îmbogățit, purtând cu mine fațele și amintirile voastre, care vor fi prezente în rugăciunile mele. Vă mulțumesc și vă duc cu mine! Iar acum vă binecuvântez, dar vă cer o favoare: să vă rugați pentru mine! Vă mulțumesc!”