Romii au votat: Întoarcerea cu un mesaj clar după absența din primul tur

Romii nu au votat dintr-o speranță, ci cu o abordare lucidă, alegând să ofere un vot rațional.

În prima rundă a alegerilor prezidențiale din 2025, comunitățile rome au rămas tăcute, o tăcere caracterizată nu prin indiferență, ci printr-o conștiință politică profundă. În multe orașe cu o populație romă activă, prezența la vot a fost sub 24%. Acest lucru a fost interpretat de unii ca fiind „apatie civică” sau „dezinteres cronic”.

Însă, un raport intern al Roma for Democracy Foundation arată că romii nu s-au îndepărtat de democrație, ci au refuzat să o valideze. Boicotul a fost un act de luciditate, votând înseamnă a oferi putere, iar statul actual nu le oferă romilor nici reprezentare, nici protecție, nici recunoaștere. De ce ar trebui să-l valideze?

Votul ca metodă de constrângere democratică

Însă, a existat o transformare între cele două tururi. În doar două săptămâni, tăcerea s-a transformat în reacție. În 144 de localități cu o populație romă ce depășește 5% din electorat, participarea la vot a crescut, în medie, cu 5,71 puncte procentuale.

În cele mai excluse zone, creșterea a depășit 27 de puncte. Aceasta nu a fost o revenire emoțională la urne, ci o acțiune strategică. Un act de autoapărare în fața amenințării reale a unui regim autoritar condus de George Simion, politician care a evitat constant dialogul cu organizațiile civile ale romilor și care a promovat xenofobia și euroscepticismul ca parte din agenda sa politică.

Participarea din turul al doilea nu a fost o reîntoarcere triumfală, ci o intervenție rațională, un gest de supraviețuire colectivă. Așa cum subliniază James Holston și Partha Chatterjee, cetățenii excluși nu ies din politică, ci își adaptează acțiunile în forme alternative, dar strategice. Astfel, de această dată, romii n-au votat pentru a susține un proiect politic, ci pentru a preveni unul periculos.

Gestul lui Nicușor Dan

Candidatul care a înțeles tensiunea acestui moment a fost Nicușor Dan. Nu printr-o platformă ambițioasă sau prin promisiuni, ci printr-un gest simbolic de mare valoare pentru comunitate: semnarea publică a manifestului #NiciunMandatFărăNoi, lansat de Roma for Democracy.

El a fost singurul care a recunoscut clar excluderea romilor ca o problemă democratică. Recent, în 2024, a recunoscut oficial moștenirea activismului rom prin inaugurarea Pieței Nicolae Gheorghe în București – un act semnificativ din perspectiva memoriei civice.

Nicolae Gheorghe a fost binecunoscut ca fondator al mișcării civile rome din România și un arhitect esențial al recunoașterii internaționale a romilor ca minoritate transnațională. Recunoașterea sa de către un primar în funcție, într-un spațiu public, a avut o semnificație enormă. Multe persoane din comunitatea romă nu au uitat acest gest și au reacționat în turul al doilea.

Rezultatele sunt evidente: în localitățile studiate, sprijinul pentru Nicușor Dan a crescut de la 26.460 în primul tur la 131.862 în al doilea – o creștere impresionantă de peste 400%. Aproximativ 16% din voturile care i-au asigurat victoria provin din aceste comunități. Deși nu este o majoritate, reprezintă o marjă decisivă. Fără acest sprijin, victoria nu ar fi fost posibilă.

Sfârșitul intermediarilor. Începutul reprezentării directe

Această mobilizare nu s-a realizat prin canalele tradiționale. În localitățile dominate de rețelele partidelor tradiționale, participarea a rămas minimă. Legitimitatea intermediarilor clientelari a scăzut. A fost dezvoltată o formă nouă de acțiune politică: reprezentarea directă.

Mobilizarea a fost condusă de rețele informale, tineri activiști, organizații precum Roma for Democracy, lideri de sex feminin și lideri neoficiali care au respins ideea că democrația trebuie livrată „de sus”. A fost vorba nu despre loialitate, ci despre luciditate, o limită impusă de jos în sus.

În cuvintele antropoloagei Anna Mirga, ceea ce s-a întâmplat în mai 2025 a fost o formă de “rezistență prin pragmatism civic”: o mobilizare ce nu cere favoruri, ci impune respect.

Lecțiile votului rom

Experiența electorală a comunităților rome în 2025 contestă miturile predominante despre pasivitate și manipulare. Votul lor a fost:

• Calculat, nu emoțional;
• Reactiv, nu pasiv;
• Împotriva excluderii, nu pentru o ideologie;
• Activat de recunoaștere, nu de promisiuni;
• Coordonat prin activism civic, nu prin structuri clientelare.

Așa cum susține Martha Nussbaum, cetățenia implică nu doar drepturi politice, ci și demnitate. În 2025, romii au acționat nu pentru a cere, ci pentru a preveni. Votul lor a fost o măsură de precauție împotriva unui posibil colaps democratic.

Votul romilor a fost un act de apărare colectivă. Absența lor din primul tur a fost o formă de protest, iar revenirea lor în turul doi a fost un semnal. Romii nu mai acceptă să fie tratați ca o masă de manevră. Ei refuză loialitățile impuse și tăcerea. Mesajul lor a fost clar: „Nu fără noi”. Și, remarcabil, un candidat i-a ascultat. Iar votul lor a avut un impact decisiv.