Un episod despre cum a fost restructurată una dintre cele mai prospere entități publice din România, cu repercusiuni asupra conducerii și bugetelor.
ASF a fost în centrul discuțiilor din Parlament, după ce primii cinci angajați din vechea conducere au raportat venituri lunare nete de peste 11.000 de euro, un prag discutat în contextul ajustărilor bugetare.
La vârful instituției era un președinte cu un câștig lunar net în jur de 12.500 de euro, inclusiv bonusuri, sumă ce a fost comparată cu remunerațiile unor lideri din alte țări.
Bonusul de faliment
Instituția acorda patru prime pe an, fiecare egală cu un salariu lunar, ofertate la Crăciun, de vacanță, pentru performanță și cu ocazia Zilei instituției. În 2023 topul cinci încasase sume nete peste pragul menționat, iar acele voi rămân nepublice. În acei ani, sectorul supravegheat de ASF a înregistrat falimente semnificative în segmentul RCA, care au afectat plata despăgubirilor și încrederea clienților. Conform evaluărilor oficiale, până la începutul lui 2025 costurile pentru stat și cetățeni se ridică la aproximativ 520 de milioane de euro, iar aproximativ 500.000 de persoane fizice și firme au fost impactate.
Dragoș Anastasiu la ASF
În procesul de redimensionare a ASF s-a discutat despre o organigramă mai compactă. Dragoș Anastasiu a cerut, în particular, o restructurare a structurii. Este o figură cunoscută în lumea afacerilor, iar discuțiile au vizat justificarea existenței unui președinte, a unui prim-vicepreședinte, a trei vicepreședinți cu funcții executive și a trei directori responsabili pe domenii specifice.
Un expert din ASF, alături de o persoană din exteriorul instituției, a povestit despre discuțiile despre raționalitatea acestor poziții ierarhice, subliniind opinii diferite despre modul în care se structurează conducerea.
Mărturiile celor doi au fost surprinse cu condiția anonimatului; unii participanți au comentat că există ședințe în care protecția anumitor lideri a fost invocată ca justificare. Totuși, potrivit surselor, Anastasiu a fost informat că reformele pot fi dificil de implementat.
Guvernul a răspuns prin refacerea structurii, iar ASF a ajuns în Parlament însoțit de alte autorități precum ANRE și ANCOM.
Premierul a subliniat că legile în vigoare obligă la transparență și a arătat că liderii ASF au ajuns în Parlament în 2023 într-un registru de revendicări față de demnitari și cetățeni.
Lipsește un obiectiv concret: dublarea bugetului Educației, de pildă
ASF servește ca exemplu pentru faptul că reglementările nu ar trebui să se fixeze pe nume sau persoane. Ca în orice administrație, deciziile pot fi influențate de realități politice; măsurile de austeritate nu pot substitui o viziune clară despre investiții în educație. O orientare strategică spre investiții pe termen lung ar mobiliza oamenii, iar ministrul Educației a indicat că reforma învățământului este esențială.
Dacă ar exista o promisiune credibilă de dublare a fondurilor dedicate educației în trei ani, populația ar avea un orizont clar, ceea ce ar fluxa încurajare pentru reforme, așa cum sugera și presa internațională.
Ce rămâne scris pe oglindă?
Educația reprezintă cel mai puternic instrument de mobilizare națională: fără scop clar, sacrificiile pot părea lipsite de sens. Experți istorici și diplomați au spus că guvernul trebuie să ofere un pod între dinamica politică și cetățenie, pentru a crea un sentiment de apartenență. În regiune există provocări similare; nu suntem singuri în această situație.
Lipsa unui obiectiv clar poate stimula un început de reformă. Guvernul a anunțat cinci pachete de măsuri asumate, iar legile reflectă o rigurozitate specifică Mitteleuropii. Efortul nu se traduce într-un succes imediat, ci într-o angajare serioasă pe termen lung.
