Unul dintre cele mai mari deșerturi ale lumii a fost odată un ținut verde, conform unui studiu recent publicat în revista Nature

Cercetătorii din cadrul unei echipe internaționale au descoperit că unul dintre cele mai mari deșerturi de pe glob a fost odată gazda unui lac vast și a unui sistem de râuri, conform unui studiu recent, citat de agenția DPA.

Studii recente sugerează că Rub al-Khali, denumit și „Pătrimea goală”, a existat pe Peninsulea Arabica timp de cel puțin 11 milioane de ani, constituită ca una dintre cele mai mari bariere biogeografice de pe planetă. Această întindere deșertică a limitat mișcarea primilor oameni și animalelor între Africa și Eurasia.

Cu toate acestea, cercetările recente publicate în revista științifică Nature susțin că Rub al-Khali a fost un areal verde timp de 8 milioane de ani, unde a existat un lac carea ajuns chiar la o adâncime de 42 de metri și o suprafață de 1.100 de kilometri pătrați, acumulat în urmă cu aproximativ 9.000 de ani.

Condițiile favorabile din acel timp au contribuit la apariția pășunilor și savanelor, facilitând migrarea populațiilor umane și a animalelor, până la reîntoarcerea secetei, conform declarațiilor echipei de cercetători.

Abdallah Zaki, cercetător postdoctoral la Jackson School of Geosciences din cadrul Universității Texas din Statele Unite, a menționat că „studiul nostru scoate în evidență un lac străvechi care a atins maximul în urmă cu aproximativ 8.000 de ani, alături de râuri și o vale largă, formate prin acțiunea apei”.

Cercetătorii subliniază că formarea Deșertului Arabiei a avut loc cu doar câteva mii de ani în urmă

Michael Petraglia, profesor la Universitatea Griffith din Australia, a afirmat că „crearea de peisaje lacustre și fluviale, împreună cu condițiile favorabile de pajiști și savană, ar fi susținut extinderea grupurilor de vânători-culegători și a populațiilor pastorale în ceea ce astăzi este un deșert arid și sterp”.

„Aceasta este susținută de diverse dovezi arheologice întâlnite în ’Pătrimea goală’ și în jurul vechiului său lac și al rețelelor sale de râuri străvechi,” a adăugat Petraglia.

„Cu aproximativ 6.000 de ani în urmă, ‘Pătrimea goală’ a experimentat o scădere semnificativă a precipitațiilor, ceea ce a condus la condiții secetoase, forțând astfel populațiile să migreze spre zone mai favorabile și să își schimbe stilul de viață nomad,” a explicat cercetătorul.

Conform autorilor studiului, dovezile fosilifere datând din sfârșitul miocenului indică prezența, în anumite perioade, a „faunei care depindea de apă, cum ar fi crocodilii, ecvidele, hipopotamii și proboscidienii,” sustenabilă în vremuri de râuri și lacuri, dar acum dispărute din peisajul arid de astăzi.