Valurile milimetrice ale mării de pe Titan, la 1,2 miliarde de kilometri distanță de Pământ

Un studiu recent realizat pe baza datelor colectate de sonda Cassini aduce informații noi despre mările de hidrocarburi de la suprafața Titanului, lună a planetei Saturn. Aceste mări sunt caracterizate prin liniște și sunt străbătute de „unda” care formează valuri de câțiva milimetri înălțime, informează agenția AFP.

Ligeia, Kraken, Punga, alături de lacurile Jingpo și Otario, estuarul Moray Sinus și râul Vid Flumina, constituie o rețea de întinderi lichide în regiunile polare ale Titanului, singurele cunoscute în Sistemul Solar, în afară de cele de pe Pământ.

Titanul, având dimensiuni mai mici decât Pământul, dar mai mari decât Luna, a captat atenția astronomilor încă de la descoperirea sa în secolul al XVII-lea, de către olandezul Christiaan Huygens. Suprafața sa este acoperită de o atmosferă densă de azot, care împiedică observațiile directe prin telescoape optice.

Sonda Cassini, operată de NASA, a fost responsabilă de unele dintre cele mai importante descoperiri legate de suprafața Titanului, realizând mai multe survoluri între 2004 și 2017 în timpul misiunii sale în sistemul lui Saturn.

„Pe Titan există râuri, mări, dune și munți, dar și zone labirintice și văi adânci”, a declarat Léa Bonnefoy, cercetătoare la Observatorul Paris-PSL și co-autor al unui studiu recent publicat în Nature Communications, care confirmă observațiile realizate de sonda Cassini și de microsonda europeană Huygens.

Titan – un peisaj extraterestru fascinant

Acest peisaj este descris de către cercetătoare drept „foarte extraterestru”,ea având parte de implicare în proiecte de cercetare desfășurate la Universitatea Cornell din SUA și la Universitatea din Bologna, Italia.

Expertiză ei privind suprafața Titanului subliniază că acest satelit este un „mare mister” ce conține cel puțin compuși organici, asemănători plasticului, precum și apă în stare solidă.

Din cauza atmosferii opace, cercetătorii au folosit instrumente avansate, inclusiv cele în infraroșu și radar cu microunde, pentru a confirma existența mărilor de hidrocarburi, în principal din metan, care pe Pământ se regăsește sub formă de gaz natural, alături de etan, o altă hidrocarbură mai puțin prezentă.

Aceste întinderi de apă sunt lichide în condiții de temperaturi de -181 grade Celsius la suprafață și de o presiune atmosferică ușor mai ridicată decât cea de pe Pământ.

Marele ciclu al metanului de pe Titan, similar apei de pe Pământ

„Titanul dispune de un ciclu al metanului asemănător cu ciclul apei de pe Pământ, ce include procese de evaporare, formarea norilor, precipitații și râuri de hidrocarburi”, a explicat Léa Bonnefoy.

Studiul a scos în evidență două concluzii semnificative.

Prima concluzie se referă la proporțiile relative de metan și etan în aceste „mări” de suprafață. Dacă etanul pe Titan poate fi comparat cu sarea din apa sării de pe Pământ, el este „transportat prin ploaie și râuri, ajungând în mare”, afirmă cercetătoarea, subliniind că mările acumulează o concentrație mai mare de etan decât râurile.

Cea de-a doua concluzie se axează pe „rugozitatea” mărilor, care au suprafețe foarte liniștite, cu valuri extrem de mici, de ordinul milimetrilor. În zona estuarelor și la gura de vărsare a râurilor, valurile sunt ușor mai înalte… „ceea ce sugerează că aici se manifestă curenți și efecte de maree”.

Acest studiu se bazează pe datele culese în urma a patru survoluri efectuate asupra lui Titan.

• Articol similar: Misiunea Titan – O lume fascinantă, la peste un miliard de km de Terra, unde ar putea exista viață.