Visul extremei drepte de a forma un supergrup în Parlamentul European: Potențialii parteneri ai AUR

În ultimele luni, liderii partidelor conservatoare și naționaliste au discutat despre o posibilă asociere care să le permită să devină a doua forță în Parlamentul European. Deși sunt unite de multe politici comune, antipatiile au fost un obstacol în calea colaborării lor. Vor reuși, în sfârșit, să colaboreze?

• În cadrul proiectului european PULSE, se analizează partidele extremiste ce vor influența viitorul legislativ european.
• Acest articol a fost scris în cadrul proiectului european PULSE de Sebastian Pricop, împreună cu parteneri din mai multe țări.

Amenințările legate de extremism au fost tot mai prezente în discursul liderilor europeni în timpul campaniei electorale, folosite inclusiv în România de liderii PSD și PNL pentru a justifica comasarea alegerilor. Ce se înțelege, însă, prin extremă dreaptă? Premierul spaniol Pedro Sánchez a declarat pe 2 martie că „extrema dreaptă se extinde în Europa”, referindu-se la tot ce depășește Partidul Popular European și chiar la anumiți membri ai acestuia.

Diversitatea extremei drepte

Eticheta de „extremă dreapta” acoperă o gamă variată de familii politice, de la eurosceptici la post-fasciști, de la ultraconservatori la naționaliști identitari, de la atlantiști la pro-ruși.

Echilibrul dintre grupurile ECR (Conservatorii și Reformiștii Europeni) și ID (Democrație și Identitate) a fost fragil de-a lungul timpului, cu partide naționale care se alătură și se retrag în mod constant. Cu toate acestea, unii lideri încearcă să se concentreze pe ceea ce îi unește, precum opoziția față de strategiile europene, cum ar fi politica de imigrație și angajamentele de mediu. Înfățișarea comunei extreme, susțin ei, ar putea străpunge birocrația de la Bruxelles și ar putea consolida suveranitatea națională.

AUR, pe cale să se alăture grupului ECR, caută parteneri după alegerile europarlamentare din 9 iunie. George Simion a declarat: „Giorgia Meloni este un model pentru noi”, remarcând faptul că partidul premierului italian, Fratelli d’Italia, domină grupul ECR.

Giorgia Meloni: Model al normalizării conservatorilor europeni

Un catalizator al normalizării acestui grup național-conservator este Giorgia Meloni. Premierul italian a consolidat astfel Roma ca un exemplu de întărire a politicii europene privind migrația.

Meloni a evitat polemicile fiscale și a dezvoltat o relație personală strânsă cu Ursula von der Leyen, sprijinind public continuarea mandatului acesteia.

Când un ministru francez a comparat-o cu Marine Le Pen, Meloni a reacționat prompt, cerându-și scuze. De asemenea, ea s-a distanțat de grupurile de extremă dreapta neaflate la putere, conturând o distincție între viziunea sa național-conservatoare și celelalte.

Astfel, Meloni s-a integrat complet în cercul liderilor europeni, fiind principalul agent al normalizării ECR.

ECR și ID împărtășesc multe viziuni în legătură cu viitorul Uniunii Europene. Deși ideea unui singur grup nu mai este în discuție, există un consens asupra adaptării Uniunii la perspectivele lor, incluzând un model mai interguvernamental.

În 2021, a fost semnată o declarație comună de către principalele partide ultraconservatoare și de extremă dreapta, de la Fratelli d’Italia până la partidul lui Le Pen, Orbán și PiS din Polonia.

Totuși, campania din perioada premergătoare alegerilor din 9 iunie va fi lungă pentru mulți dintre aceștia, fiind marcată de scandaluri precum spionajul în favoarea Chinei.

Obstacolele în calea formării unui supergrup

Unul dintre cele mai mari obstacole între ECR și ID este poziția față de Rusia. Chiar dacă sprijinul celor 12 deputați ai lui Orbán ar fi benefic pentru coaliție, este, de asemenea, problematic.

Poziția lui Orbán față de Moscova a generat tensiuni cu polonezii de la PiS, deși Morawiecki a devenit mai deschis colaborării cu partidul maghiar.

Orbán ar putea juca un rol decisiv într-un posibil supergrup, având capacitatea de a uni conservatorii cu naționiștii identitari.

În plus, orgoliul liderilor mai multor partide prezintă un alt obstacol. Matteo Salvini a declarat recent că „centrul-dreapta” poate reforma Europa doar dacă este unit, adresându-se lui Antonio Tajani și premierului Meloni.

Deși cele două partide italiene își împart puterea, ele concurează totodată pentru același electorat.

Conflicte interne în Franța și Bulgaria

În Franța, o diviziune similară există între Le Pen și Zemmour, reprezentând două tipuri distincte, dar interconectate, de extreme dreapta. Această fragmentare îngreunează formarea unei coaliții durabile.

În Bulgaria, partidul pro-rus „Vazrazhdane” a crescut rapid în influență, pledând pentru poziții radicale și anti-nato, având o retorică populistă, inclusiv amenințări adresate jurnaliștilor.

Aflat în creștere de la începutul invaziei rusești în Ucraina, partidul promovează interesele Kremlinului și a obținut un loc în parlament la ultimele alegeri.

Între timp, în martie, „Vazrazhdane” și-a anunțat integrarea în grupul conservatorilor europeni, o mișcare realizată în urma unei vizite în Rusia.

Sprijinul tot mai mare pentru acest partid a generat îngrijorări legate de democrația din Bulgaria, complicând ulterior guvernarea.

Divizări în extrema dreaptă italiană

În Italia, Fratelli d’Italia și Liga sunt concurente, dar și parteneri în același timp. Fratelli d’Italia, condus de Giorgia Meloni, a devenit un actor proeminent pe scena politică, în timp ce Liga s-a transformat de-a lungul timpului dintr-un partid federalist într-unul naționalist.

Ambele partide adoptă o retorică anti-imigrație și promovează valori conservatoare, dar formează o concurență pentru electorat.

În contrast, partidele extremiste, cum ar fi Forza Nuova, nu au reușit să capteze atenția și nu joacă un rol semnificativ.

Probleme în Grecia: Zona gri a extremei drepte

În Grecia, Soluția Elenă reprezintă singura formațiune din grupul conservatorilor europeni, cu afinități cu extrema dreaptă tradițională și atrăgând foști susținători ai Zorilor Aurii, interzis ca organizație criminală.

Soluția Elenă, fondată în 2016, beneficiază de sprijin din partea alegătorilor de dreapta, promovând idei naționaliste și anti-imigrație.

În țările vecine, divizarea partidelor de extremă dreapta în mai multe formațiuni face dificile alianțele politice.

Extrema dreaptă cehă: Un partid personalizat

În Cehia, SPD este singura formațiune de extremă dreapta cu reprezentare în Parlamentul național și european, având un sprijin constant de aproximativ 10%.

Partidul, fondat de Tomio Okamura, devine tot mai personalizat, având un parteneriat instabil cu alte grupuri extreme.

De asemenea, în cursă pentru viitoarele alegeri se află două noi formațiuni care contestă autoritatea lui Okamura și adoptă retorica anti-vaccin.

Intensificarea tensiunilor și proliferarea partidelor extremiste din Europa evidențiază provocările cu care se confruntă continentul în viitor.