30 de ani de aplicare a Convenției Europene a Drepturilor Omului în România

Pe 20 iunie 2024, se va marca o perioadă de 30 de ani de la implementarea efectivă a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în România.

Convenția a fost deschisă spre semnare la Roma pe 4 noiembrie 1950, intrând în vigoare pe 3 septembrie 1953. Aceasta a creat un sistem internațional avansat de protecție a drepturilor omului, cu modificări continue prin protocoale adiționale, atât în privința drepturilor protejate, cât și a structurilor instituționale. Un aspect important al succesului Convenției a fost includerea de la bun început a unor organisme care să supravegheze respectarea drepturilor de către statele semnatare. Astăzi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului soluționează plângeri individuale și inter-statale, oferind avize consultative instanțelor de vârf din sistemele judiciare naționale.

Curtea a avut și continuă să aibă un rol crucial în dezvoltarea progresivă a protecției drepturilor convenționale, insistând ca statele să asigure drepturi practice și efective, nu doar teoretice. Criticată sau apreciată, Curtea rămâne un element central al acestui sistem, iar eficiența jurisdicției internaționale a fost o constantă preocupare în ultimele decenii.

Aniversarea a 30 de ani de la aderarea României la Convenție oferă un moment oportun pentru a analiza experiența națională în cadrul acestui sistem menționat, destinat să completeze schemele interne de protecție a drepturilor fundamentale. Impactul asupra sistemului legal românesc este semnificativ, nu doar prin cazurile rezolvate de Curte, ci și prin logica globală a sistemului care promovează democrația, statul de drept și protecția demnității umane.

Constituția din 1991 a creat temelia pentru integrarea României în acest cadru, iar Convenția a adus contribuții importante în protecția drepturilor fundamentale. Jurisdicțiile interne, inclusiv instanțele, au acum obligația să prioritizeze aplicarea Convenției, conform interpretării Curții Europene, ceea ce a transformat accentul de pe legalitate strictă pe compatibilitatea normelor interne cu drepturile garantate.

Instanțele românești utilizează acum structuri logice de analiză inspirate de jurisprudența Curții Europene pentru a asigura o protecție reală a drepturilor fundamentale și pentru a gestiona conflictele între diferite drepturi.

De asemenea, Curtea Constituțională se referă adesea la jurisprudența Curții Europene, reflectând-o în deciziile sale și inspirându-se din standardele acesteia, cum ar fi cerințele de calitate a legii.

Impactul deciziilor Curții Europene nu s-a limitat doar la cauze individuale, ci a influențat profund întregul sistem juridic. De exemplu, eliminarea unor căi extraordinare de atac a fost dictată de hotărâri privind securitatea juridică, iar problemele legate de restituirea bunurilor confiscate de regimul comunist au dus la utilizarea mecanismului de hotărâri-pilot.

Cazurile de încălcare a drepturilor fundamentale de către statul român sunt variate și includ condițiile deficiente din închisori, duratele exagerate ale procedurilor judiciare, lipsa investigațiilor efective și absența protecției pentru cuplurile de același sex.

Nu ne propunem să revizuim exhaustiv toate cazurile de încălcare, având în vedere numărul lor mare și necesitatea unor eforturi sporite din partea autorităților pentru respectarea hotărârilor Curții Europene.

Împlinirea a 30 de ani de la aplicarea Convenției în România subliniază o schimbare de paradigmă. Drepturile fundamentale protejează valori esențiale într-un sistem democratic, cum ar fi accesul la justiție independentă sau protecția vieții private.

Asigurarea protecției acestor valori depinde de eforturile fiecăruia de a-și revendica drepturile, dar și de deschiderea instanțelor de a recunoaște importanța acestora. În prezent, cunoașterea drepturilor fundamentale este insuficientă, iar educația în acest domeniu trebuie îmbunătățită.

Nu este o soluție să considerăm că aceste mecanisme sunt eșuate, ci trebuie să continuăm să promovăm activ protecția drepturilor fundamentale.

Astfel, comemorarea celor 30 de ani de aplicare a Convenției în România reprezintă o oportunitate nu doar de evaluare a realizărilor, ci și de discuție despre importanța cunoașterii și protejării drepturilor fundamentale.

Articol realizat de Dragoș Bogdan, Managing Partner și Constantin Pintilie, Managing Associate la STOICA & Asociații.

[1] România a ratificat Convenția prin Legea nr. 30/1994. Hotărârea Curții de la 20 iunie 1994 este data de la care aceasta produce efecte în sistemul juridic român.

[2] Detalii despre interacția dintre mecanismele interne și internaționale pot fi găsite în lucrările lui I. Muraru și E.-S. Tănăsescu.

[3] Analiza controlului previzibilității legii este discutată de C. Pintilie.

[4] Hotărârea Brumărescu c. României din 28 octombrie 1999 este unul dintre exemplele relevante.

[5] Cazul Maria Atanasiu și alții dă exemplul eforturilor necesare în procesul de restituire.

[6] Decizia Parohiei Greco-Catolice Lupeni aduce aminte de problemele privind securitatea juridică.

[7] R. Bercea discută despre evoluția protecției drepturilor fundamentale în Europa.