60 de ani de la prima linie de tren de mare viteză – Povestea dezvoltării Shinkansen în Japonia
Acum șase decenii, Japonia a introdus primul serviciu de tren de mare viteză, având astfel un impact semnificativ asupra altor țări care au început să dezvolte propriile rețele capabile să atingă viteze de peste 300 km/h. Primul tren Shinkansen a circulat cu o viteză de 200 km/h în anul 1964, coincizând cu organizarea Jocurilor Olimpice de Vară la Tokyo.
Inaugurarea serviciului feroviar de mare viteză a avut loc la 1 octombrie 1964.
În prezent, se efectuează aproximativ 300 de milioane de călătorii anual cu trenurile de mare viteză din Japonia, toate desfășurându-se fără accidente mortale. Rețeaua feroviară extinsă se întinde pe 3.000 km. Care sunt factorii care au dus la acest succes fără precedent și cum a simbolizat Shinkansen revenirea Japoniei ca o națiune de frunte?
Revenirea dintru dezastru cu ajutorul vitezei
După cel de-al Doilea Război Mondial, Japonia se confrunta cu importanța reconstrucției, iar Shinkansen a devenit parte integrantă a „miracolului economic” japonez. Denumirea „Shinkansen” se traduce prin „nouă linie interurbană”.
La 14 ani după încheierea războiului, Japonia a început lucrările la calea ferată de mare viteză dintre Tokyo și Osaka (515 km). Deși viteza era un aspect important, principalul motiv pentru construirea acestei linii a fost cererea pentru o capacitate de transport mai mare. Creșterea vânzărilor de automobile și folosirea frecventă a avioanelor au generat opoziție din partea unor oficiali care considerau că un proiect de infrastructură feroviară era costisitor și lipsit de viitor. Aceștia s-au înșelat în privința popularității acestuia, dar au avut dreptate în ceea ce privește costurile, care s-au dublat, ajungând la aproximativ 380 miliarde yeni (1,1 miliarde dolari).
Înainte de Shinkansen, cel mai rapid serviciu dintre Tokyo și Osaka era un expres care dura șase ore și jumătate. De asemenea, prima călătorie cu trenul, din 1889, dura 16 ore și jumătate. Călătoriile pe calea ferată obișnuită durează de obicei între două și trei săptămâni.
Noua rețea feroviară urma să funcționeze ca o „autostradă feroviară”, având linie dedicată, opriri minime, curbe reduse și viteze extraordinare. La acel moment, cel mai rapid tren din lume era Mistralul din Franța, cu o viteză medie de 100-110 km/h.
Popularizarea trenului de mare viteză
Conceptul revoluționar al Shinkansen avea scopul de a crea o alternativă viabilă la avioane pentru călătorii pe distanțe de până la 800 km. Un manager putea pleca dimineața din Osaka și să ajungă pentru o întâlnire la prânz în Tokyo, un lucru de neimaginat cu doar un deceniu în urmă, când Japonia încă se refăcea.
Tadanao Miki, unul dintre designerii trenului Shinkansen Seria 0, a tras inspirație din experiențele anterioare din timpul războiului, transformând un design creat pentru avioanele kamikaze într-o formă inedită și păcătoasă.
Construirea liniei de 515 km a durat cinci ani, rapid având în vedere constrângerile impuse de cele 108 km de tuneluri și 3.000 de poduri incluse în proiect. Aceasta a fost prima oară când s-a realizat un astfel de proiect feroviar la nivel mondial, iar costurile au fost ridicate din cauza necesității de a construi o linie care să permită viteze mari și să minimizeze trecerile la nivel.
Materialele utilizate, de la cele pentru fundația căii, până la cele din sistemul de alimentare, au fost de cea mai înaltă calitate, ceea ce a contribuit și la faptul că suma totală a cheltuielilor a fost semnificativă.
O decizie controversată a fost alegerea ecartamentului standard european în detrimentul celui îngust, existent deja în rețea. Deși opțiunea ingustă era mai ieftină și mai rapidă, aceasta ar fi împiedicat trenurile să atingă vitezele dorite.
Pe ruta dintre Tokyo și Osaka circulă zilnic peste 350 de trenuri, iar costul unui bilet variaza între 118 și 126 euro.
Japonia excelează în construcția de tuneluri, cel mai lung fiind Seikan, cu o lungime de 53,8 km, conectând regiunea Aomori la insula Hokkaido, construită între 1971 și 1988, cu un cost estimat de aproape 4 miliarde de dolari. Trenurile de pasageri pot atinge o viteză maximă de 160 km/h.
Primii trei ani – 100 de milioane de pasageri
Trenurile de mare viteză din Japonia au avut un succes răsunător, înregistrând 100 milioane de pasageri în primii trei ani, iar miliardul a fost atins în 1976. Linia Tokaido transportă anual peste 140 milioane de pasageri, iar într-un interval de 60 de ani, trenurile Shinkansen au transportat peste 11 miliarde de pasageri, multe dintre stațiile din Japonia devenind extrem de aglomerate la nivel mondial.
La început, trenurile circulau cu 200 km/h, dar prin îmbunătățiri la infrastructură, sistemele de semnalizare și materialul rulant, vitezele au crescut. Astfel, în 1972 viteza a fost majorată la 220 km/h, iar în 1998 a atins 300 km/h. În 1982, serviciile Shinkansen s-au extins spre nordul țării prin Tohoku Shinkansen, iar seria 500, lansată în 1998, este capabilă de viteze de până la 300 km/h, având un design aerodinamic inspirat de ciocul unui pescăruș. Pantograful este, de asemenea, proiectat special pentru a face față vitezelor ridicate.
Trenurile de ultimă generație N700 au fost introduse în 2013 pe căile Tokaido și Sanyo, iar în 2009 au atins în teste viteza de 332 km/h între Maibara și Kyoto.
