Când vacanța devine copleșitoare: identificarea și gestionarea suprastimulării la copii. Psiholog: „Prevenția – prin pauze planificate – este mult mai eficientă decât gestionarea unei crize”

Vacanțele reprezintă un vârf al bucuriei – cu noi locuri de descoperit, activități variate și un ritm alert. Totuși, aceste aspecte pot suprasolicita sistemul senzorial al copiilor, generând o stare numită „suprastimulare”. Ana Caterina Bedivan, psiholog clinician și psihoterapeut, detaliază cum se produce această suprastimulare atunci când simțurile – auzul, vederea, tactul și chiar mirosul – sunt supuse unui bombardament exagerat.

Imaginați-vă o familie aflată la o vacanță montană. În primele zile, copiii sunt plini de entuziasm: drumeții pe trasee, mirosuri neplăcute de pește de la tarabele din piața locală, conversații în limbi necunoscute. Pe parcursul zilelor, ritmul intens al activităților, cu câte două plimbări pe zi, și zgomotul turiștilor încep să influențeze somnul acestora. Observând aceste schimbări, părinții decid să introducă, după zile agitate, dimineți dedicate relaxării în cameră, cu povești și cu pătură pe podea – intervale care îi ajută să își regăsească echilibrul. Le oferă copiilor căști antifonice pentru a atenua zgomotele de pe trasee, iar seara aleg iluminat cald, fără ecrane. Aceștia învață astfel să își comunice nevoia de liniște.

Cum putem identifica suprastimularea copiilor în timpul vacanței? Iată câteva indicii evidente că micuții intră într-o zonă sensibilă:

Manifestări specifice pe vârste

La bebeluși (0–2 ani), cele mai comune semne de suprastimulare includ plânsul brusc, dificultăți în alimentație și somn, dar și comportamente motorii precum întoarcerea capului pentru a evita lumina și zgomotul: „Bebelușii reacționează chiar și la priviri excesive sau zgomote puternice” – explică psihologul Ana Caterina Bedivan.

Preșcolarii (3–6 ani) pot experimenta pierderi în echilibrul emoțional: devin iritabili, au tantrumuri, refuză să colaboreze sau se retrag, alternând între agitație și excitare. „Poate părea un alt copil – brusc agitat în urma unui declanșator emoțional minor”, adaugă specialistul.

Școlarii (7–12 ani) resimt confuzie și neliniște. Sunt distrași, au dificultăți în a se concentra și pot dezvolta comportamente repetitive (legănat sau mers înainte-înapoi). Ei se pot retrage emoțional sau se pot agita excesiv.

Vacanțele tind să amplifice aceste reacții. Somnul și mesele devin haotice, programul se relaxează, iar expunerea la stimuli – fie o stradă aglomerată, fie o plajă zgomotoasă – devine intensă. Situațiile în care copiii trec prin crize emoționale în timp ce se joacă sau devin greu de liniștit trebuie recunoscute ca semne de suprastimulare.

Modalități de prevenire a suprastimulării copiilor în timpul vacanțelor